ANALIZĂ. Anul 2018, anul în care s-a pus lacătul pe multe echipe din sportul timișean

Anul 2018 se apropie cu pași repezi de final, moment propice pentru bilanțuri. În sportul timișean, un an al unui bilanț în principal negativ, deoarece mai multe echipe de prima ligă au dispărut din scenă, fie în eșalonul secund, fie de tot. După acest an în care sita a cernut sănătos, cu siguranță sportul din Timiș rămâne mai sărac decât în primele zile ale lui 2018, iar ce va urma, e la fel de relativ.


Practic, la început de 2018, județul avea 12 echipe de prima ligă: ACS Poli, Informatica, CFR Timișoara, Fortuna Becicherecu Mic, Timișoara Saracens, SCM Poli, BC SCM Timișoara, SCM Timișoara baschet feminin, Timba, Agroland, CSM Lugoj, CSU UVT Timișoara. O „construcție” ambițioasă, pe o fundație șubredă: bani publici și privați insuficienți, infrastructură deficitară, public relativ puțin, manageri așa și așa. Deși s-au luat medaliile de aur la rugby și futsal și s-a mers în Europa la cele două discipline și la volei feminin, a venit un recul, inevitabil pentru finii cunoscători.

Vara a venit. Și a fost rece: și la propriu, și la figurat

Prima retrogradare, oarecum anunțată, a fost cea a voleibaliștilor de la Universitatea, mai degrabă o echipă de tip „ABBA”. După ani de chin și lipsă de performanțe, ACS Poli a retrogradat, aproape inevitabil, iar de acolo, a avut o viață tot mai grea. Trecerea calendaristică dintre primăvară și vară a fost mai degrabă complicată și tumultoasă. Dacă primele două retrogradări putem spune că erau „anunțate”, imprevizibilul și-a făcut și el loc în sportul timișorean. Finanțatorul Dan Dinu a decis să plece de la echipa de rugby, după zece trofee. Iar impactul se resimte pe deplin la echipa de rugby.

Sporturile de sală, și ele afectate. „Virusul” a persistat spre toamnă

„Plăgile” au lovit, inevitabil, și clubul SCM Timișoara, poate cea mai prost manageriată entitate sportivă din istoria recentă a Timișoarei. După ce s-au înființat echipe feminine de baschet și handbal, cei de la clubul de drept public au trebuit să renunțe la ele. Plapuma fusese depășită demult, iar ambele erau niște copii fără vlagă, concepuți în eprubetă. Echipa de baschet, prim-divizionară, nu a ținut cont de falimentul precedentului proiect, Danzio. Echipa de handbal, nepromovată, a „dublat” aiurea o echipă a Universității cu mult mai mare tradiție.

A urmat și altă „moarte” sub panoul de baschet, cea a Timbei. Cu reconfigurarea competiției de baschet masculin și noi cerințe de fair-play financiar, echipa „urșilor” a murit și ea. Cu datorii, cei de la club au făcut, pentru moment, spun ei, pasul în spate. Au renunțat la activitatea de seniori și au decis să meargă doar cu copii o vreme, până la redresarea financiară. După o vară cu dispariții, în toamnă, a mai murit un boboc. CFR Timișoara a aruncat prosopul la fotbal feminin, după ce ani de zile, „leopardele” au dus-o de pe o zi pe alta.

Dispariția indecentă a UVT Agroland

Anul s-a terminat tot în nota „deceselor”. Dintr-o dată, Agroland a spus stop joc. Neașteptat, dar într-o existență în care s-a renunțat des la principii cu care clubul se bătea mândru în piept. Agroland a renunțat la primul antrenor, Dan Jitaru, la ideea de a crește voleibaliste timișorence, la ideea de a avea o echipă formată exclusiv din românce, la susținerea voleiului pe plajă, la implicarea în federație și, până la urmă, la sine. Sub un ambalaj frumos, dar tot cu un final urât.

Așadar, un an 2018 care ar trebui să fie plin de pilde pentru cei rămași în sportul timișean. Să nu mai meargă pe principiul cantității, să nu cheltuie banii pe care nu îi au sau încă nu îi au, să nu se înghesuie pe o infrastructură mai șubredă decât o pânză de păianjen, sub forma unor elefanți care doar consumă și nu produc. Nu produc fie performanță, fie sportivi localnici lansați spre culmile gloriei, fie emoție pentru public, fie bani. După un 2018 în care a fost amputat, sportul din județ trebuie să învețe să fie realist, eficient și construit pe baze solide.

Sursa foto: eyeinthesky.ro