Amantul dosarului propriu

explo 1000x200

Vine iarna, iarnă grea. S-a emis codul galben, iar în Europa cel roşu, de ploi şi alte intemperii reci. La Târgovişte e cu atât mai grea iarna, cu cât elevii nu au căldură în şcoli. 4 grade în clasă înseamnă gerul de pe lume. Poţi fi deşteptul deştepţilor, tot îţi îngheaţă mintea. La astfel de temperaturi îngheaţă chiar şi mintea, intră în hibernare. În hibernare, de mult, au intrat şi autorităţile locale, care au găsit o soluţie. Nemaiexistând încălzire centralizată, se face încălzirea pe bucăţi. Elevii aflaţi în grevă au fost asiguraţi că săptămâna viitoare, în cinci şcoli, se vor instala centrale. De ce nu au fost instalate până acum? Este o întrebare cu răspuns pur românesc. Păi, vara nu-i ca iarna. Deci, dacă e cald, până vine frigul mai e! Iată că frigul a venit şi bieţii elevi suferă din cauza indolenţei autorităţii locale. Se ştia că şcolile din municipiu şi-au demolat instalaţiile de încălzire centralizate, că acestea nu mai există, dar nu s-a mişcat un deget pentru a pune ceva în loc. Dacă în birourile domniilor lor e cald, ce contează că prin şcoli e o temperatură de frigider? Ia să fi fost invers, să vezi cum scoteau căldură şi din piatră seacă. Trecând la alte subiecte, ne punem şi noi o întrebare. Cum e posibil ca o firmă cu un singur angajat să obţină contracte şi bani mulţi de la instituţii de stat? Aşa cum s-a întâmplat cu „spitalul groazei” de la Ploieşti. Şi fără licitaţie şi nu cu un contract, ci mai multe. Este strigător la cer. Dar strigi degeaba, până răguşeşti. N-aude nimeni. Tot ce ţi se răspunde e că vinovată e descentralizarea. Faptul că toate partidele ajunse la putere îşi pun oamenii peste tot în funcţii face să fie firească şi acordarea cumnaţilor şi fraţilor de contracte bănoase, fără licitaţie, chiar dacă au firme fără niciun angajat sau maxim unul, doi. De ce să fie firesc? Pentru că aşa am fost învăţaţi de douăzeci şi ceva de ani încoace, iar ăia de dinainte au făcut la fel. Aceeaşi poveste e cu restituirile de proprietate. Aştept de 8 (opt) ani o restituire din asta şi aştept degeaba. În schimb, amantul Ioanei Băsescu, prin acte false, înhaţă 10 milioane de euro. Fără să fie măcar proprietar. Poate asta îmi lipseşte mie. Nişte falsuri la dosar. Dacă aş fi cumpărat drepturile litigioase şi declaram că nu mai sunt alţi proprietari, imediat se rezolva. Dacă mai aveam şi nişte acte false, dosarul era beton şi bun de pus în executare. Asta e. Dar nu-i corect. Dar cine sunt ei şi cine sunt eu? Nu sunt nici măcar amantul dosarului meu propriu.