„Confiscarea Revoluției”, acuzația care se întoarce mereu la Timișoara
De peste trei decenii, Revoluția din 1989 revine în discursul politic de la Timișoara, ca simbol al schimbării, argument electoral sau acuzație împotriva adversarilor. Iar acuzația de „confiscare” a trecut de la o tabără la alta. Gino Rado, președintele Memorialului Revoluției, spune că se abuzează prea mult de acest moment istoric.
„Despre Revoluție vorbește toată lumea după cum îi pică mai bine. Asta din 1990 încoace se tot întâmplă.”, spune Gino Rado într-o declarație pentru Express de Banat.
În opinia președintelui Memorialului Revoluției din Timișoara, trebuie făcută diferența între Revoluția din 1989 și folosirea cuvântului „revoluție” în discursul politic de astăzi.
„Parcă puțin prea abuzăm de Revoluția din 1989. Sau e o revoluție orice altă revoluție? Trebuie să fim atenți la context. Noi în ’89 am făcut o revoluție ca să ne putem exprima liber, să încercăm să ne spunem părerea. Nu putem pune monopol pe acest moment istoric, dar, din punctul meu de vedere, abuzăm prea mult de 1989, de Revoluție, în diverse interese politice sau de orice altă natură.”, a explicat Gino Rado.
Declarațiile vin după evenimentul „Timișoara. Revoluția continuă”, organizat de USR și Dominic Fritz la finalul mandatului de primar, în cadrul căruia Revoluția din 1989 a fost una dintre principalele referințe.
Revoluția în discursul politic
În 2026, disputa îi are în prim-plan pe Dominic Fritz și Alfred Simonis. După evenimentul „Timișoara. Revoluția continuă”, liderul PSD Timiș a spus că niciun politician, „mai ales timișorean”, nu ar trebui să folosească Revoluția în scop electoral și că aceasta e „a Timișoarei, nu a lui Dominic Fritz”.
În 2024, rolurile erau inversate. După ședința de Guvern organizată la Timișoara, pe care USR a catalogat-o drept „electorală”, USR Timiș acuza PSD de „confiscarea Revoluției” și susținea că partidul încearcă să „pună mâna” pe Timișoara și Timiș.
Cu patru ani înainte, Dominic Fritz își lansase programul electoral pentru Primăria Timișoarei sub titlul „Revoluția unei bune guvernări”.
În 2020, George Simion și susținători AUR au organizat o manifestație în Piața Victoriei, pe 16 decembrie, în timpul evenimentelor dedicate comemorării Revoluției. Societatea Timișoara a calificat prezența AUR drept o provocare la adresa idealurilor Revoluției și ale Proclamației de la Timișoara.
„Revoluția bunului-simț”
Un episod important vine din campania prezidențială din 2009, când Revoluția de la Timișoara a fost invocată electoral în mai multe momente.
Pe 23 octombrie, Crin Antonescu, candidatul PNL la alegerile prezidențiale, și-a început campania la Timișoara. Și-a prezentat „Manifestul bunului-simț” și a vorbit despre „Revoluția bunului-simț”, pe care o descria drept o schimbare pașnică, prin vot.
sursa: Digi 24
După primul tur, Antonescu a ieșit din cursă și l-a susținut pe Mircea Geoană în turul al doilea. Pe 1 decembrie, Geoană, Antonescu, Klaus Iohannis și Gheorghe Ciuhandu au semnat la Timișoara „Parteneriatul pentru Timișoara”.
Tot atunci, pe fațada Hotelului Timișoara a fost amplasat un mash cu imagini din Revoluție și mesajul „1989-2009, în decembrie, o dată la 20 de ani, Timișoara debarcă dictatorul!”. Societatea Timișoara a criticat folosirea simbolurilor Revoluției în campanie; Biroul Electoral Județean a decis îndepărtarea mash-ului.
„A confiscat Revoluția”
Tema era însă mult mai veche decât campaniile electorale de după 2000.
Într-un interviu din 2020 pentru Europa Liberă, Vasile Popovici, coautor al Proclamației de la Timișoara și primul președinte al Societății Timișoara, rememora primele luni de după Revoluție și momentul în care Ion Iliescu a ajuns să fie perceput, în opinia sa, ca reprezentant al vechiului sistem.
„Tot ce se întâmpla era extrem de fluid: dacă la început oamenii i-au acordat încredere lui Iliescu – trebuie să recunosc cu jenă că m-am numărat și eu printre aceștia pentru scurt timp – foarte rapid s-a dovedit că Ion Iliescu este reprezentantul trecutului, că a confiscat Revoluția și că trebuie să plece.”, declara Popovici pentru Europa Liberă.
