Vremea trece, publicitatea curge original

După a bomboni şi a bucătări, o scurtă poveste lingvistică despre substantive năstruşnice: delicioşenie şi pufoşenie.

În realitate poate că nu totul e o joacă, dar într-un discurs publicitar normele sunt relaxate, lucrurile sunt permisive, abaterile de la obișnuit fiind căutate. Astfel, e destul de greu ca o astfel de reclamă să nu-ți rămână măcar o vreme în minte: „Tofu Inedit. Rezultatul: o delicioşenie.” (https://youtu.be/RVtP6ZPDXFM)

Căutând fără multe gânduri sau zăbovire prin traiul zilnic al online-ului, pot spune că nu-i vorba de originalitate, de unicitate, ci de un termen gastronomic, prezent şi activ de ceva vreme. De pe site-uri de bucătărit: „ciocolata cu zmeură, o delicioşenie fără păcate” – postare din 2018 (https://www.bakings.ro/bakings-torturi-si-prajituri-vegane/); „Popcorn din piept de pui: o delicioșenie de crocănțenie” – postare din 2019 (https://www.deliciosul.ro/articole/retete-delicioase/popcorn-din-piept-de-pui-o-deliciosenie-de-crocantenie); „a ieșit o delicioșenie ciocolătoasă” – postare din 2012 (https://laurasweets.ro/2012/08/tarta-cu-ciocolata-si-zmeura.html).

Nu-i de pierdut din vedere ori din memorie nici adjectivul ciocolătoasă. Avem trecutul, precedentul, coagulat în jurul altor feminine bucătărești: lăptoasă, mieroasă.

Pe crocănţenie nu îl pot lega de vreun tezaur gastronomic, trebuie să admit însă că sufixul -enie nu doar că-l apropie de delicioșenie, ci și de cumințenie (< cuminte + suf. -enie), curățenie (curat + suf. -enie), cuvinte oficial integrate în vocabularul limbii române, patalamate de DEX.

Mergând pe drumul creativității, al personalizării, la vânătoare de inedit, de bucurie imediată ori de exagerare dulce, ajung la o altă reclamă: „Câştigă pufoşenii cu brânza ultrapufoasă de la Delaco.” Același sufix (iată ce productiv este!), altă dovadă a faptului că precedentul în limbă poate fi ancora și justificarea unor bizarerii sonore. Rodica Zafiu îi acordă spaţiu în „Dilema veche” şi îl numeşte „derivat glumeţ-afectuos” (https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/pufosenie). Ce-ar mai fi de zis/scris? Subscriu fără argumente ori alte detalii.

De notat şi de comentat apreciativ este absenţa cratimei la notarea adjectivului ultrapufoasă. Acest fapt demonstrează că analogia, logica și atenția acordată formei nu sunt ceva de neatins. Explicaţia e simplă. ULTRA-: element de compunere cu sensul de „peste măsură de”, „foarte”, „extrem de”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat.fr. ultra-. (www.dexonline.ro; sursa: DEX ’09). Vom scrie așadar: ultranaționalist, ultraaglomerat, ultracentral.

Aplicând principiul simetriei, la fel: nonformal, nonprofit, postuniversitar, cofinanţat. Din nou, simplitate: avem de-a face cu prefixele unor cuvinte românești, nu de structuri luate ca atare din alte limbi (v. post-mortem) sau de alăturări speciale (de ex. non-eu).

Concluzia e și ea simplă: originalitatea are și ea un precedent, un ochi spre trecut, o analogie, o regulă, o ordine.