Vlogul și vlogatul

Din seria cuvintelor noi, cu deschideri și posibilități creatoare: vlog – a vloga – vlogger – vloggeriță. Fără discriminare!

Dicționarul nu le oferă acestora spațiu editorial, online-ul e însă plin de contextualizări ale cuvintelor străine, integrate fără doar și poate în discursul actual, fără probleme de adaptare grafică, incluse în tipare de conjugare și declinare deja existente în limba română, verificate și cunoscute de toată lumea. Un verb terminat în -a la infinitiv nu e nimic nou, iar sufixul cu valoare de agent –ar (berar, cizmar, lăutar, tocilar, căpșunar) face posibilă înțelegerea lui –er, element derivativ în engleză. Ne putem gândi la zilier sau la oier, dar dicționarele indică derivarea cu ­-ar. Ceea ce ar putea însemna că –er e o variantă fonetică. Bancher și miner sunt și ele terminate în –er, dar cuvintele sunt preluate așa din franceză. Cam așa stau lucrurile și cu blogger, diferența e că avem de-a face în această situație cu un cuvânt din engleză, neadaptat. Pizzer (în nomenclatorul meseriilor: pizzar!) e și el absent din dicționare, dar e frecvent folosit; de aici putem spune că –er ar putea fi un sufix nomen agentis în română, unul foarte recent. La fel: –or, decupat din împrumuturi (controlor), folosit ocazional la crearea unor cuvinte românești: faianțor (oficial: faianțar).

De la vlogger – vloggeriță. Nici acest lucru nu e un procedeu străin pentru limba română. Iată și dovada că vlog nu e doar o realitate lexicală utilă, prezentă, frecventă, ci și un cuvânt productiv în limba română actuală. Am dat și peste varianta vlogăr, ceea ce înseamnă că e un cuvânt adaptat deja, folosit în mediul online, mediu care îmbrățișează romgleza, anglicismele. Interesantă situație! Astfel, compoziții precum: A fi sau a nu fi vlogăr; Sunt vlogăr.; vlogăr șmecher; vlogăr bun; Fă-te vlogăr! sunt aproape refren pe internet. Simetric: vlogăriță. 

Verbul a vloga ar putea avea paradigma completă și este întâlnit în mediul online. Redau câteva contexte: „Profesorii facultății vloghează! Facultatea din Miercurea-Ciuc a Universităţii Sapientia lansează video blogul cu numele de Sapiophile.” (articol din 2016, http://csik.sapientia.ro/); „Oamenii în general joacă un rol atunci când vloghează, însă tu pari destul de sincer.” (comentariu, 2018, https://dudur.net/); „suntem o familie care lucrează împreună și ne place să ne jucăm împreună, așa că vlogăm toate aventurile noastre!” (https://apkgk.com/).

Mai frecvente sunt însă variantele: a avea vlog, a crea un vlog, a face vlogging, vlogul fiind practic un blog ce are „content” exclusiv video.

Vlogat(ul)? Vlogăreală? Cât de reale sau de prezente în context sunt aceste năstrușnicii? O să vedem data viitoare. Năzbâtii limbistice!