Un vis prea îndepărtat?

În mod cert unele persoane au făcut ceva în scăldătoare, că prea le merge bine toată viaţa. O anume doamnă Daniela Lulache, de exemplu. A fost şefă la Fondul Proprietatea. Acolo a făcut nişte mânării şi a fost dată afară. După episodul ăsta s-a aflat că în perioada cât a condus acest Fond, a încasat un salariu de 40 de mii de euro pe lună. Este uluitor! Credeţi că a devenit muritoare de foame? Nici vorbă! Zilele trecute, madam Lulache a fost instalată şefă la Nuclearelectrica, având de asemenea o leafă imposibil de înţeles pentru orice om normal din ţara asta. Dedesubturile numirii sale însă de-acum încep să apară, mutând întreaga poveste într-un alt plan şi cu un alt erou principal. Pe numele său Sorin Roşca Stănescu, fost turnător la Securitate, fost ziarist, întâi la România Liberă, de unde a fost mătrăşit, pentru legăturile sale cu Securitatea, în prezent, senator liberal. Care e legătura cu numirea lui Lulache? Roşca Stănescu a insistat pe lângă primul- ministru s-o pună la Nuclearelectrica. Adică, un mic trafic de influenţă. În USL, Roşca Stănescu avea boală pe PSD şi i-o trântea pe unde îl prindea. Ceea ce, evident, l-a înfuriat pe Victor Ponta. Drept urmare, îi cere ferm lui Crin Antonescu să-l dea afară şi din partid, şi din demnitatea de senator. Crin trage de timp. Până luni nu se va lua nicio măsură. Stănescu însă nu se potoleşte. Trage sfori ca şi un anume Marin Lepădatu să fie numit mahăr la Metrorex, Iar Marcel Isac, şef la Oficiul pentru Spălarea Banilor. Să te cruceşti, nu alta! Va să zică, dacă vrei o funcţie babană, trebuie să i te adresezi lui Sorin Roşca Stănescu. Oare aşa se fac acum, în epoca USL-ului, toate numirile? De reţinut şi de urmărit acest fenomen. Victor Ponta este tot mai intrigat de atacurile tipului la adresa PSD-ului. Înţelege să-l mai atace câte un liberal, dar, nici aşa, în cascadă. Ceea ce îmi dovedeşte că habar n-are de meseria de ziarist. E un lucru cât se poate de obişnuit. Dai în unul şi, dacă se revoltă, mai dai o dată şi încă o dată. De-aia n-a câştigat nimeni niciun război cu presa. Văzând însă că nu se întâmplă nimic, scoate porumbelul: Nu mai putem merge aşa împreună, într-un fel, forţându-i mâna lui Crin Antonescu. Acesta ia totul însă în alt registru şi-i răspunde oarecum ţâfnos: Nu suntem în situaţia de a ni se da ultimatumuri. Să fi fost chiar un ultimatum? Îl lichidezi pe Roşca Stănescu, altfel rupem USL-ul. Dacă e aşa, parcă o astfel de criză nu a mai avut loc şi, dacă orgoliile nu sunt lăsate deoparte, situaţia e chiar gravă. Ce se va alege de Sorin Roşca Stănescu habar n-am, dar iată cum întâmplarea cu Lulache, cea care a făcut în scăldătoare, a devenit o chestiune politică de maximă importanţă. Acum, să aşteptăm ziua de luni. Când, după un somn bun, Crin Antonescu va avea luciditatea să găsească o soluţie rezonabilă şi acceptată de primul-ministru, pentru depăşirea crizei. Altfel, Băsescu Traian îşi va freca mâinile de fericire, iar alegerile prezidenţiale vor fi un vis prea îndepărtat pentru Crin Antonescu.