Virgula și politica locală

Din aceeași luntre cu povești lingvistice actuale: dacă n-ar fi, n-aș povesti; iar dacă n-aș povesti eu, ar povesti, cu siguranță, alții. Mai ironic, mai serios, mai cu intenție, mai cu adresă, eu cred cu tărie, spun și scriu că s-ar putea face o carte serioasă și zdravănă la pagini despre virgulă. Am și titlul: Tratat despre virgulă. Multe și însemnate povești se pot contura în jurul ei: pe cât de permisive și opționale pot fi lucrurile, pe atât de încurcate și născătoare de năzbâtii limbistice.

Una dintre reguli sună așa:

Punem virgulă într-o propoziție eliptică de predicat (asta înseamnă că propoziția e fără predicat; popular se poate spune că propoziției îi lipsește verbul, acțiunea).

Așadar, punem virgulă în contexte de tipul:

Lugojul, pe mâini bune!

Ion Popescu, primar!

Andrei Tomescu, președinte al Consiliului Județean Arad!

De asemenea, în situații de tipul:

Colega mea, Ana Ionescu, are 35 de ani, este profesoară și este candidatul verzilor la Consiliul Local Timișoara.

Aici s-a aplicat o altă regulă. Punem virgulă pentru a izola o apoziţie sau o structură apozitivă, adică: explicativă.

Nu punem însă virgulă în contexte de tipul:

Timișoara merită un primar cu experiență.

„Orice om deștept care nu votează dublează puterea votului unui prost!” (Acesta-i citat și e corect așa, varianta cu virgulă între verbe fiind exclusă.)

Am fabricat, imitând realitatea, câteva enunțuri și am redat niște vorbe interesante ca acestea să ne inspire pe toți întru corectitudine. Exemplele negative sunt peste tot; afișele nu mai necăjesc blocurile orașelor, dar online-ul e în continuare un soi de zid al memoriei (politice) și al greșelilor de tot felul, iar virgula e ba pusă nejustificat, ba absentă (fără argumente).

Cum am scris de la începuturi, nu îmi propun prin rubrica Năzbâtii limbistice să arăt cu degetul spre cei ce greșesc, ci să arăt că nu e chiar dificil să scrii sau să vorbești corect. Regulile trebuie simplificate, înțelese, contextualizate, respectate. Că ne place sau nu ideea, accesul la conținut se face exclusiv prin intermediul formei. Forma nepotrivită, înainte de orice, compromite mesajul, contextul campaniilor electorale cu afișe conținând trei rânduri de text și patru greșeli demonstrând că detaliile contează foarte mult. Discursul impecabil poate fi un semn al unor idei oneste și al unei gândiri impecabile. Invers? ………………………………………………………………………………………………………

• Tweet
• Pin It