VIDEO: Povestea acrobatului bocșean care jonglează cu frica

Despre năzbâtiile lui Flaviu Cernescu s-au scris multe la nivel de județ. Clipurile sale cocoțate prin Banatul Montan au fost comentate de mulți. Totuși, pentru a vedea viața de pe sârma aflată deasupra monotoniei zilnice, bocșeanul are o istorie de mai bine de 30 de ani în spate.

Mulți îl știu pe Flaviu după nebuniile pe care le practică pe poduri, ziduri, sfori și alte locuri cărora alții nu le-ar găsi nicio utilitate. Totuși, puțini sunt cei care cunosc faptul că înclinațiile pentru cocoțări și năzbâtii extreme poate fi definit ca fiind nativ în cazul lui Flaviu Cernescu. Fiind crescut la casă, încă din anii de pruncie acrobatul de acum era o fire agitată. Primul contact cu sporturile l-a avut în școala primară, atunci când s-a apucat de gimnastică la Reșița. De la gimnastică la înot și apoi karate, Flaviu Cernescu a făcut un adevărat slalom printre sporturi care mai de care. În școala generală, tenisul de masă, kartingul și biliardul au fost cele care au intrat în lumina reflectoarelor.

Liceul l-a făcut la Reșița, perioadă în care obișnuia să facă naveta zilnic. Timpul și disponibilitatea pentru sport au trecut pe un loc secundar însă. „În vacanța de după clasa a 10-a am descoperit sala de forță. Am tras de fiare câteva luni, dar a trebuit să mă opresc la începerea școlii. M-am reorientat apoi pe exerciții de forță cu propria greutate, gen flotări, tracțiuni, genoflexiuni. Vara mergeam mult cu bicicleta și inotam prin lacuri, râuri și ștranduri. Îmi plăcea să mă cațăr pe tot felul de construcții și să cuceresc înălțimi”, a explicat acesta.

După un accident grav suferit în aceeași perioadă, atunci când din cauza unei sărituri de la o înălțime destul de mare s-a ales cu entorse grave la ambele picioare, Flaviu a început să-și cultive echilibrul și coordonarea. „În clasa a 12-a, pe când colegii jucau fotbal, eu stăteam în mâini sau umblam în echilibru pe garduri”.

Monociclu sau slackline?

Răspunsul este „amândouă”, condimentate cu jonglerii care mai de care. După anii rebeli de liceu, student la Timișoara, pasiunile bocșeanului au devenit monociclul și jonglatul. „Mi-a luat câteva săptămâni până să mă pot urca fără ajutor pe el și să merg 50 de metri pe drum drept. Pasiunea mea față de monociclu era într-o continuă creștere, devenise un stil de viață”. Până în 2010 Flaviu a reușit să adune 13 monocicluri.

Chiar dacă ulterior locul de muncă i-a limitat cu mult timpul liber, bocșeanul nu a renunțat la vechile sale pasiuni. „Mă fascina combinația dintre monociclu și jonglat. Îmi doream să deprind cât mai multe îndemânări și să le combin în diverse moduri”

Ce-a urmat? Slackline-ul la înălțimi de peste 20 de metri. Anul 2009 a fost cel în care pasiunile lui Flaviu s-au îndreptat către mersul pe sârmă. Tot din această pasiune a luat naștere și Slackline Timişoara.

Pentru a ajunge la priceperea cu care țopăie pe sârmă în prezent, pașii inițiali au fost mici și încununați de multă muncă. „Îţi trebuie un nivel atletic rezonabil şi apoi mişcările tehnice specifice, bine exersate la sol, apoi deasupra apei. Le înveţi ca atare, studiezi sportul, te documentezi, exersezi şi explorezi. E important, desigur, să vezi unde te încadrezi şi cum poţi tu să îţi găseşti drumul spre reușită”, a explicat Flaviu.

Universul care se vede prin ochii lui Flaviu Cernescu este la fel de larg, sau mai bine spus înalt, ca și pasiunile pe care acesta le dezvoltă. „De la stat în mâini până la mers pe picioroange, pogo stick, trial de bicicletă, rolling globe, tightwire sau rola bola sau alte minuni, toate astea m-au dus cumva într-o zonă în care simţeam că vreau să încerc şi să deprind mai multe. Fiecare mişcare pe care o încerc adaugă ceva ce lipseşte în puzzle-ul ăsta al meu. La fel cum un cititor serios citește și drama, și acţiune. Devine complet în momentul în care a parcurs multe pagini din multe domenii”, a mai menționat bocșeanul.

• Tweet
• Pin It