Util și oficial: majuscula și contextul

E clar că limba română nu este un mecanism ușor de stăpânit; dar tocmai acest lucru o face fascinantă, mereu interesantă. Lucrurile aflate mereu într-o perfectă ordine, previzibile și liniare generează plictis. Totuși, nu pot să susțin haosul ori excepțiile născute din neștiință sau lipsă de interes, așa că deschid iar DOOM2. Câteva reguli utile, după care pot începe argumentat derularea contextelor speciale:

  1. Se scriu cu literă mare instituțiile: Camera Deputaților, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Guvernul României, Parlamentul României, Ministerul Afacerilor Externe.
  2. Se scriu cu literă mare doar primele elemente din numele proprii compuse ce reprezintă compartimente din instituții: Serviciul de contabilitate, Serviciul de audit intern, Departamentul de studii românești, Secția de filologie, Comisia de expertiză medicală.
  3. Se scriu cu litere mici denumirile neoficiale ale instituțiilor: guvernul român, guvernele statelor membre UE, primăria orașului nostru, școala din localitate.
  4. Se scriu cu literă mică funcțiile: ministru(l) de externe, cancelar, deputat, prefect, primar, președinte, premier, secretar de stat. În documente însă: Ministrul Afacerilor Externe (este vorba aici de numele oficial complet al funcției).

În concluzie, contextual impune separarea puterilor în scris:

  1. Merg (până) la primărie/prefectură/consiliul județean/școală/universitate.

Cetățenii/jurnaliștii au avut o întrevedere/o discuție cu primarul, președintele, prefectul.

leader board 728 x 90 px
  1. Întrevederea are loc la Primăria Municipiului Timișoara/Consiliul Județean Timiș/Universitatea de Vest din Timișoara.

Contrasemnează: Președintele Consiliului Județean Timiș.

În ton cu alte titluri ori calități, și titlurile științifice sau onorifice se scriu tot cu literă mică: doctor în filologie, doctor honoris causa. Înainte de o semnătură, pe o plăcuță de prezentare (respectându-se principiul alineatului – primul cuvânt dintr-o comunicare) aceste titluri au literă mare la primul component. Pentru a marca valoarea specială a unui cuvânt sau pentru a scoate în evidență (grafic) respectul putem folosi majuscula – alegere subiectivă. Mai mult, pe plicuri sau chiar într-un text de corespondență, unde vorbim de termeni de adresare, corect este să scriem așa: Domnului Primar, Domnule Președinte. De altfel, în corespondență, și pronumele personale sau de politețe pot fi grafiate cu majusculă: Vă scriu pentru a mulțumi…; Ar fi onorant pentru mine ca Dumneavoastră… Locuțiunile pronominale de politețe se deosebesc prin prezența literei mari la toate elementele componente: Domnia Sa, Excelența Voastră, Alteța Sa Regală. Aici nu mai vorbim de opțiune, ci de normă.

În concluzie, nuanțele și contextul dictează prezența sau absența majusculei. Limba română actuală oficială stă sub semnul detaliilor, cu atât mai mult cu cât vorbim de situațiile care impun rigoare și atenție la detaliu. Eticheta comportamentală are oglindire și la nivelul discursului: cutuma lingvistică.