Situația din Universitatea „Eftimie Murgu” pare să o ia razna de tot. Cei peste 130 de angajați ai universității – profesori și personal nedidactic – sunt în situația de a nu primi salariile pe luna martie, exact ca muncitorii din CSR în urmă cu aproape 20 de ani. Angajații au aflat acest lucru dintr-un mail pe care l-au primit din partea rectorului Andrade Bichescu.
Bichescu invocă existența unei sentințe civile a Curții de Apel Timișoara, prin care conducerea universității este obligată să restuie unui număr de 40 de angajații banii reținuți nelegal, 20% din salariu, în cursul anului trecut.
Iată mailul rectorului UEMR, cu informarea privitoare la imposibilitatea achitării drepturilor salariale:
„În aceste momente grele, pe care le trăim împreună, cauzate de apariția pandemiei cu virusul COVID-19 și instituirea stării de urgență pe teritoriul României, iată că mă văd obligat să vă aduc la cunoștință faptul că, acum, în prag de sărbători, suntem în imposibilitatea achitării drepturilor salariale, care oricum, începând din această lună, având în vedere alocația bugetară lunară acordată de MEC, erau imposibil de achitat în integralitatea lor”.
După acest preambul, conținând referiri la pandemia de coronavirus, stare de urgență și alocări bugetare, Andrade Bichescu arată cu degetul spre cei vinovați de situația creată, cei 40 de profesori care au dat universitatea în judecată pentru tăierile salariale fără bază legală.
„Ceea ce determină situația de față, adică imposibilitatea achitării drepturilor salariale în data de 14.04.2020, este adresa Sindicatului FIRES al UEMR, care, reprezentând o parte dintre colegii noștri care au dat în judecată universitatea obținând, în instanță, prin Sentința civilă nr. 1400/18.10.2019, în șnur cu Decizia civilă nr. 135/28.02.2020, anularea HS nr. 90/25.04.2019 și HS nr. 92/23.05.2019, prin care s-a redus, în perioada mai-noiembrie 2019, săptămâna de lucru de la 5 la 4 zile, au solicitat de îndată punerea în aplicare a sentinței respective.
Acest aspect se poate observa în adresa FIRES nr. 354/19.03.2020 și adresa FIRES nr.525/11.02.2020 transmisă prin intermediul Societății de avocați Iuhasz & Partners, reprezentanții sindicatului invocând faptul că «în proporție absolut majoritară», după o consultare a colegilor sindicaliști contestatari, aceștia au refuzat propunerea conducerii UEMR, așa cum a fost ea formulată prin adresa nr. 541/12.03.2020, în urma discuției purtate de către rectorul UEMR, prorectorul UEMR, președintele Senatului UEMR, consilierul juridic, contabila șefă cu reprezentanții Sindicatului FIRES, domnii lector univ. dr. Rudolf Cristian – preşedinte FIRES şi prof. univ. dr. ing. Răduca Eugen – preşedinte onorific FIRES, și anume, de amânare a efectuării plăţilor aferente diferenţelor salariale în cauză, deoarece în caz contrar există riscul blocării activităţii instituţiei”, se mai arată în informarea rectorului.
După ce îi înșiră pe toate cele 40 de cadre didactice care au dat universitatea în judecată, Andrade Bichescu arată că, în condițiile anulării celor două hotărâri ale Senatului UEMR și a obligativitații plății diferențelor salariale către toți angajații UEMR, conform Sentinței civile nr. 1400/18.10.2019 şi Deciziei civile nr. 135/28.02.2020, ca urmare a faptului că cele două hotărâri de Senat au fost opozabile tuturor angajaţilor universităţii, suma ce urmează a fi achitată este în valoare 1.257.787 lei, din care suma de 538.074 lei o reprezintă contribuțiile către bugetul statului.
„Prin urmare, achitând valoarea contribuțiilor din sentința civilă, în cuantum de 538.074 lei, contribuțiile aferente drepturilor salariale pe luna martie, în valoare aproximativă de 350.000 lei și, raportându-ne la alocația bugetară lunară ce estimăm să o încasăm de la MEC, de aproximativ 750.000 lei, observăm că, pentru luna martie 2020, nu vom mai avea nimic disponibil pentru achitarea drepturilor salariale către angajații UEMR și nici achitarea altor cheltuieli cu bunurile și serviciile.
În acest context, urgentarea achitării diferențelor salariale, impusă de cei 40 de colegi din cadrul UEMR, va împinge universitatea către un blocaj instituțional, care va determina mari neajunsuri întregii comunități universitare, atât personalului UEMR, cât și studenților”.
După cum se poate observa, toată vina este aruncată în spatele celor 40 de angajați care nu au făcut altceva decât să-și apere drepturile în instanță. Andrade Bichescu nu vorbește nimic despre lipsa de performanță managerială a echipei pe care a condus-o și o conduce, care face ca în fiecare lună să intre în contul universității o sumă de bani mai mică decât drepturile salariale lunare ale angajaților, însă recunoaște că nu ar fi putut plăti acum integral salariile. De aici rezultă că și dacă Sindicatul nu ar fi cerut acum banii restanți cuveniți membrilor săi, în puține luni s-ar fi ajuns la aceeași situație, adică la imposibilitatea plății salariului către angajați și la blocajul financiar al universității, adică falimentul UEMR.