Universitatea „Eftimie Murgu“, pe marginea prăpastiei! Colapsul financiar se măsoară în milioane şi milioane de lei!

În 29 septembrie 2016, conducerea Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa a făcut proba neputinţei. Într-o încercare disperată de a salva de la dispariţie instituţia de învăţământ superior, Senatul universitar a aprobat un document numit „Program de restructurare”, care demonstrează însă exact contrariul: UEMR întruneşte condiţiile perpetuării incapacităţii de plată!

Prorectorul Cristian Chioncel încearcă să rebranduiască universitatea și să o recredibilizeze, inițiind o campanie de promovare în care sunt folosiți toți absolvenții ce au reușit pe plan profesional. În tot acest timp, Consiliul de Administraţie al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa a propus „Programul de restructurare”, aprobat în şedinţa din 29 septembrie a Senatului universitar, program întocmit pentru a se obţine un plus de fonduri guvernamentale. Cadrul legal era creat prin emiterea, în 25 august 2016, a Ordinului nr. 5014 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, Mircea Dumitru, cu privire la constituirea şi utilizarea fondului pentru finanţarea situaţiilor speciale care nu pot fi integrate în formula de finanţare a instituţiilor de învăţământ superior de stat.

Programul presupune, conform „Notei de prezentare” introductive, „întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan de măsuri care prevede restructurarea operaţională şi financiară a universităţii în vederea asigurării sustenabilităţii procesului educaţional printr-o eficientizare economico-financiară. Prin programul de restructurare ne propunem eficientizarea activităţii economice şi acoperirea masei pasive prin utilizarea fondului pentru finanţarea situaţiilor speciale”.

Management defectuos? Niciodată!

Documentul realizat de Consiliul de Administraţie al UEMR are câteva scăpări, care ar putea fi puse pe seama lipsei de profesionalism sau, mai degrabă, a complicităţii cu fosta conducere a universităţii. Respectiv, a eludării premeditate a unora dintre principalele cauze care au adus instituţia în colaps financiar. Să explicăm.

Ordinul 5014 a fost emis, printre altele, „luând în considerare riscurile ca un eveniment sau o acţiune să afecteze negativ capacitatea unei instituţii de învăţământ superior de stat de a-şi atinge scopul şi obiectivele stabilite în activitatea didactică şi de cercetare”. Potrivit aceluiaşi ordin, anual, din suma alocată în bugetul naţional pentru finanţarea instituţională a universităţilor, se constituie un fond distinct pentru finanţarea situaţiilor speciale (FSS) care nu pot fi integrate în formula de finanţare.

Articolul 2 (3) din Ordinul 5014 prevede că „sumele alocate din FSS instituţiilor de învăţământ superior de stat pot fi folosite pentru:

a) asigurarea resurselor necesare instituţiilor de învăţământ superior pentru organizarea/desfăşurarea unor activităţi ocazionale (conferinţă, simpozion, workshop) de interes naţional, programate de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, denumit în continuare MENCS, sau de către universităţi, în scopul dezvoltării activităţii didactice şi de cercetare desfăşurată de instituţiile de învăţământ superior din România;

b) susţinerea acţiunilor desfăşurate de universităţi pentru dezvoltarea internaţionalizării, prin participarea la proiecte educaţionale şi de cercetare comune cu universităţi de prestigiu; participarea la târguri şi expoziţii internaţionale de educaţie etc.;

c) susţinerea implicării instituţiilor de învăţământ superior în acţiuni cu participarea studenţilor/pentru studenţi, menite să contribuie la creşterea calităţii şi prestigiului învăţământului superior din ţara noastră;

d) finanţarea unor situaţii speciale care contribuie la atingerea obiectivelor prevăzute în cadrul Strategiei Europa 2020 şi în Strategia naţională pentru învăţământ terţiar 2015—2020 şi care nu sunt finanţate prin fonduri europene;

e) asigurarea resurselor necesare pentru susţinerea activităţilor extracurriculare ale studenţilor (participarea la conferinţe internaţionale, participarea la concursuri profesionale internaţionale, participarea la festivaluri artistice etc.);

f) asigurarea derulării activităţii curente a instituţiilor de învăţământ superior, în condiţiile în care veniturile nu mai pot acoperi costurile necesare, ca urmare a unui management defectuos care afectează desfăşurarea procesului didactic. Alocarea fondurilor se face pentru o perioadă limitată la maximum 6 luni în 2 ani bugetari. Acest proces este condiţionat de implementarea unui program de restructurare/plan de măsuri, asumat de senatul universităţii şi aprobat de MENCS, cu avizul prealabil al Consiliului Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior;

g) asigurarea, în timpul exerciţiului financiar, a finanţării acelor cheltuieli cu caracter neprevăzut şi de urgenţă care nu au fost cuprinse în bugetul iniţial”.

Dintre cele 8 variante care permit alocarea de fonduri prin FSS, cererea de ajutor financiar pentru situaţii speciale formulată de conducerea UEMR nu face trimitere explicită la niciuna! Ea ar putea intra în sfera eligibilităţii dintr-o singură perspectivă: încadrarea în prevederile de la litera f): „veniturile nu mai pot acoperi costurile necesare, ca urmare a unui management defectuos care afectează desfăşurarea procesului didactic”. Celelalte 7 situaţii, prevăzute la literele a)-e) şi g), nu se regăsesc nicăieri în planul de măsuri propus de UEMR! Nici sintagma „management defectuos” nu apare în documentul emis de UEMR, dar găsim o serie de tabele şi situaţii financiare, din care reiese clar că veniturile nu au acoperit, nu acoperă şi nici nu vor acoperi costurile necesare! Cu alte cuvinte, prin această încercare de accesare a unei finanţări FSS, conducerea universităţii nu vrea să recunoască managementul defectuos invocat de Ordinul 5014/2016! Or, dacă nu recunoaşte defel managementul defectuos, atunci UEMR nu pare să aibă vreo şansă să obţină finanţare FSS conform Ordinului 5014!

De vină pentru „situaţia problematică” e ţara!

Dintre cele 31 de pagini ale „Programului de restructurare” aprobat de conducerea UEMR, 23 conţin informaţii generale privind universitatea, prezentarea stării financiare, posturile din statele de funcţii şi situaţia cadrelor didactice, programele de studii şi evoluţia – deşi corect este involuţia – numărului de studenţi. Programului de restructurare propriu-zis, respectiv planului de măsuri, i-au fost alocate 8 pagini. La început, acesta face referire la cauzele „declanşării situaţiei problematice”. Pentru că aşa se numeşte, mai nou, în viziunea managerilor universităţii reşiţene, situaţia în care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, iar datoriile sunt covârşitoare: „situaţie problematică”!

„Până în anul 2013, completarea fondului de salarii, acoperirea cheltuielilor curente, asigurarea de ajutor financiar pentru studenţii provenind din medii defavorizate şi o parte din cheltuielile de dezvoltare au fost efectuate din venituri extrabugetare. Din păcate însă, volumul total al taxelor pentru studii încasate de universitate s-a diminuat semnificativ în ultimii trei ani, astfel încât, la ora actuală, această sursă de venit nu mai poate susţine consistent bugetul universităţii”, se arată în preambulul „cauzelor declanşării situaţiei problematice”. Concret, taxele de studii încasate în ultimii ani au însumat: 2,4 milioane lei – în 2013, 1,7 milioane lei – 2014, 952.665 lei – 2015, 268.800 lei – 2016 (până la 1 septembrie a.c.).

Situaţia financiară dificilă în care se află acum universitatea, se spune în document, este determinată „de câteva cauze, care se însumează în modul cel mai nefavorabil”:

1. „alocaţia bugetară pe student echivalent, care este, în cazul universităţilor centrate pe educaţie, mai mică chiar decât alocaţia bugetară pe elevul din învăţământul preuniversitar”;
2. „reducerea continuă a numărului de studenţi şi, în primul rând, a studenţilor cu taxă, cauzată de scăderea natalităţii şi a veniturilor populaţiei din regiunea de origine, precum şi de numărul scăzut al absolvenţilor de liceu care se înscriu/promovează bacalaureatul”;
3. „declinul economic al regiunii Banatul Montan. Industria grea care a dominat capitala Banatului Montan și întreaga regiune (uzina constructoare de mașini, combinatele siderurgice, fabrica de armament, industria extractivă) a înregistrat începând cu anul 1990 un pronunțat declin, adaptarea la cerințele economiei de piață fiind, cu mici excepții, ratată. Aceasta a avut ca și nemijlocită consecință o scădere dramatică a populației”;
4. „modificările legislative cu privire la salarizarea personalului din învăţământul superior, care au obligat universitatea să majoreze salariile personalului fără a avea acoperire financiară pentru aceste majorări impuse prin acte normative”;
5. „cadrul legal restrictiv ce vizează disponibilizarea personalului didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Prevederile legislative cu privire la disponibilizarea personalului dintr-o entitate, aplicabile şi instituţiilor de învăţământ superior, nu conţin prevederi specifice referitoare la competenţele profesionale. Tocmai de aceea se creează imposibilitatea aparentă a concedierilor atâta timp cât în statul de funcţii al personalului didactic mai există posturi vacante, iar Codul muncii prevede că desființarea unui loc de muncă trebuie să fie efectivă (adică postul desființat să nu mai apară în statul de personal sau funcții al entității) și să aibă o cauză reală și serioasă”.

După cum se vede, niciuna din cele 5 cauze enumerate nu are de-a face cu managementul şi cu numeroasele cazuri de corupţie de la UEMR! De vină e alocarea bugetară pe student, care este însă aceeaşi pentru toate universităţile de stat! De vină e reducerea numărului de studenţi, de parcă situaţia aceasta nu se regăseşte în mai toată ţara! De vină e declinul economic al regiunii început în 1990, ca şi cum în restul ţării economia ar fi înflorit în ultimii 20-25 de ani! Şi de vină mai e legislaţia, de-ai zice că legile adoptate la Bucureşti nu sunt aceleaşi pentru întreg sistemul universitar! Deci, de vină sunt toţi şi toate, numai cei ce au condus UEMR-ul, nu!

Datorii la angajaţi, datorii şi la bugetele de stat!

Situaţia datoriilor înregistrate de universitate ţine de domeniul irealului. Adică, de domeniul unei realităţi greu de imaginat, al unei realităţi pe care fosta conducere a UEMR a evitat să o facă publică vreodată!

Datoriile instituţiei, la sfârşitul lunii septembrie 2016, erau următoarele: 2.536.918 lei – sume aferente plăţii diferenţelor salariale cuvenite personalului didactic din învăţământul de stat pentru perioada octombrie 2008 – 13 mai 2011, cu sentinţe judecătoreşti definitive!; 1.585.000 lei – sume aferente plăţii diferenţelor salariale cuvenite personalului didactic din învăţământul de stat pentru perioada octombrie 2008 – 13 mai 2011, conform Legii 85/2016; 479.384 lei – cheltuieli cu personalul aferente activităţilor desfăşurate în regim plata cu ora – titulari, decembrie 2012 – mai 2014; 215.709 lei – cheltuieli cu personalul aferente activităţilor desfăşurate în regim plata cu ora – titulari, octombrie – decembrie 2015; 188.649 lei – rest de plată aferent activităţilor desfăşurate în regim plata cu ora – titulari, ianuarie – iunie 2016; 479.861 lei – rest de plată pentru personal didactic, personal didactic auxiliar şi personal nedidactic, iulie – august 2016; 755.849 lei – datorii la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale şi fonduri speciale; 257.477 lei – cheltuieli cu bunurile şi serviciile. Totalul este uimitor: 6.498.847 lei!

La aceste sume trebuie adăugată şi o alta, 2.450.000 lei, reprezentând necesarul de fonduri pentru Complexul Cămin-Cantină. Proiectul a beneficiat de o finanţare nerambursabilă de 24,4 milioane lei, însă a fost declarat nefuncţional de către ADR Vest. Dacă nu se vor face retuşurile solicitate, întreaga sumă va trebui returnată din bugetul universităţii! Adică, dintr-un buget care oricum e pe minus, după cum veţi vedea din cele ce urmează!

CITEȘTE ȘI: 

Universitatea „Eftimie Murgu“, somată să returneze o finanțare nerambursabilă de 24 milioane de lei!

Minus şi cu minus poate da cu plus… de la minister!

Într-un articol viitor, ne vom referi la măsurile propuse de conducerea universităţii, denumite în programul de restructurare – foarte academic – „direcţii de acţiune”. Până atunci, merită să punctăm care este previziunea bugetară după implementarea planului de măsuri. În 2017, sunt prognozate venituri de 6.746.140 lei (cu 79% finanţare instituţională!) şi cheltuieli de 8.500.000 lei, deci un minus de 1.753.860 lei! Chiar şi cu măsurile de restructurare propuse, planul de redresare întocmit de conducerea universităţii are deci ca „ţintă” în 2017 un deficit bugetar de 20,6%! Curat faliment! Dar UEMR nu este societate comercială. Deşi operează tot pe o piaţă concurenţială, Universitatea „Eftimie Murgu” poate fi salvată prin implicare guvernamentală. Implicare financiară doar, pentru că în materie de management, la UEMR nu e loc pentru oricine.

Cu privire la concluziile bugetare ale planului de măsuri, Express de Banat l-a contactat pe Cristian Chioncel, prorectorul universităţii, care ne-a declarat: „E adevărat, în 2017 e anticipat un deficit de 20 la sută, dar care reprezintă de fapt o reducere substanțială a deficitului bugetar față de ceea ce a însemnat anul acesta. Planul prevede o reducere, nu avem cum face o stingere a deficitului. Anul acesta am avut undeva la 35 la sută, deci vorbim de o înjumătățire a deficitului. Planul de măsuri trebuie făcut pe minimum doi ani și trebuie să arate o anumită sustenabilitate. E imposibil să ajungi la zero. Ideea este să reducem deficitul de la un an la altul”.

Conform planului UEMR, pentru anul 2016 sunt prevăzute venituri de 8.024.382 lei (din care 77,5% finanţare instituţională) şi cheltuieli de 10.660.861 lei. Deficitul este de 2.636.479 lei, ceea ce înseamnă 24,7%, nu 35%, cum spune prorectorul Chioncel! Reducerea este deci de la 24,7% la 20,6%. În termeni reali, însă, datorită diminuării cheltuielilor, deficitul ar scădea de la 2,63 milioane la 1,75 milioane de lei, ceea ce echivalează cu o reducere cu 33%. Înjumătăţirea deficitului ar fi reală doar dacă raportăm previziunile pentru 2017 cu exerciţiul bugetar din 2015, an încheiat de UEMR cu un minus de 3,54 milioane de lei. Dar 2015 a fost ultimul an încheiat în funcţia de rector de către Doina Frunzăverde, care a dat dovadă de un management performant, aşa este? Reducerea semnificativă a deficitului, în doi ani succesivi după mandatul Frunzăverde, „demonstrează o eficientizare a modului de utilizare a fondurilor ca urmare a măsurilor întreprinse, în perioada octombrie 2016 – decembrie 2017”, este interpretarea dată în planul de măsuri întocmit de Consiliul de Administraţie al UEMR, formulare agreată de Senatul universitar condus acum de preşedintele Doina Frunzăverde.

Pentru a ieşi la liman în următorii doi ani, UEMR pare a avea nevoie, în consecinţă, de următoarele sume din fondul pentru finanţarea situaţiilor speciale: 6,5 milioane de lei – datorii salariale şi la bugetele de stat, 2,45 milioane lei – pentru salvarea proiectului Cămin-Cantină, 2,6 milioane lei – deficit bugetar pe 2016, 1,75 milioane lei – deficit bugetar 2017. Fără a mai pune la socoteală un foarte probabil deficit şi pe 2018, se ajunge la un total de aproximativ 13 milioane de lei, mare parte din această sumă fiind necesară acum! Oricât ar părea de paradoxal, credem că Ministerul Educaţiei nu poate evita o astfel de injecţie financiară, deoarece, în caz contrar, UEMR ar fi obligată să returneze cele 24,4 milioane de lei, obţinute ca finanţare nerambursabilă preponderent din fonduri europene. Iar dacă UEMR nu ar mai fi, banii ar trebui returnaţi de Ministerul Educaţiei Naţionale!

• Tweet
• Pin It