Unde sunt anticipatele de (nici)odată?

Nu vreau să fiu franțuzist și să invoc zăpezile de altă dată, dar parcă prea romantici se prefac a fi proeuropenii ce se cred miezul bunului mers al țărișoarei. Au tras o lovitură atât de mare cu dărâmarea Guvernului Dăncilă, că nici acum nu s-au trezit din sunete de mandolină și de olario sau ozosep. Una peste alta, înainte de moțiunea de cenzură, cu Iohannis vârf de lance, opoziția in corpore clama necesitatea alegerilor anticipate. Moțiunea a fost adoptată, guvernul PSD a fost demis, jocurile sunt la mâna opoziției. Care, minune, ce să vezi! Iese de la consultări cu prezidentul și spune că ar vrea anticipate, dar asta ar însemna că Veorica ar mai sta pe la palat până în primăvară. Ceea ce, nu-i așa, este inacceptabil. Deci. Dă-le dracului de anticipate. Luni, cel mai târziu marți, voi desemna un premier, spune președintele. Pe cine altul, decât pe Ludovic. Nu colonelul de jandarmerie franceză, ci ăla cu chitara prin căminele studențești. De aici, vă spun sincer, că îmi arog dobândirea a încă unui argument în veșnica mea contestare a nemernicilor din politică. Păi vii și ne freci cu necesitatea căderii Guvernului și cu o urmare absolut necesară de organizare a alegerilor anticipate și după căderea Guvernului o dai puțin cotită? Adică mai vedem noi cu anticipatele, hai să facem un guvern. Pentru bugetul de anul viitor, pentru stabilitate etc. Mai țineți minte când scriam că nu se dă câinele dus de la măcelărie? Uite că și ăștia deja s-au înpotmolit în demersul lor pentru anticipate. Firește că vor găsi motive pentru lipsa de coloană și vor declara că nesimțirea lor ține de binele națiunii. Sunt maeștri în a-și masca instinctele coprofage prin tumbe ditirambice. Ei sunt aleșii, ei sunt zeii. Prin comportamentul adoptat în ultimii 30 de ani nu sunt altceva decât niște epigoni. Jalnici trădători ai bunăstării cetățeanului român, nemernici trădători ai interesului național, devalizatori ai economiei și ai resurselor României.