Un posibil răspuns la întrebarea de ce ne merge prost

Cu toţii stăm şi ne întrebăm de ce ne merge prost. Prima reacţie este la adresa politicienilor. Că fac legi proaste în Parlament, că nu îşi urmăresc decât interesele personale prin consiliile locale şi judeţene. Plus cele de partid, fireşte (interesele). Peste toate aceste demonstrate interese partinice se suprapune, în teritoriu, plasarea unor neaveniţi pe funcţii de conducere ale diverselor deconcertate sau ale unor instituţii ce ţin de autoritatea locală. Personaje fidele partidului ajunse în funcţii de comandă. Nu contează că e un prost în domeniul managementului. Nu contează că nu are habar de domeniul peste care este pus şef. El devine şi se face şef. Politic, că profesional este varză. Dar suntem la putere şi ne punem oamenii noştri peste tot. Un slogan atât de păgubos, dar pus mereu în practică. Asistăm la nebunia instalării unui consiliu de administraţie la Aquacaraş, la un examen idiot la Teatrul de Vest, după cel de la Spitalul Judeţean etc. Profesioniştii sunt daţi la o parte, politicienii sau ţucălarii lor sunt puşi pe repede înainte. Societăţile de unde şi prin care se pot lua bani trebuie să fie ale noastre. Nu ale noastre, ale comunităţii, ci ale politicienilor aflaţi la putere. Nimic nu mişcă în ţara asta fără băgatul botului adânc în vălăul fondurilor europene. Şi, pentru a o putea face fără emoţii, băgăm în posturi cheie idioţi, dacă s-ar putea şi hameşi. Dar musai din partidul nostru. Aşa că, dragilor, eu tare cred că proştii sunt puşi intenţionat pe funcţii mari, de unde se pot fura bani, pentru că prostul nu-i ca omul. Pe de altă parte, cred că toată încrengătura asta de directoraşi puşi pe te miri unde nu suferă atât de mult de hămeşie faţă de prostie. Proşti, mulţi şi de-ai noştri. Ăsta pare să fie sloganul guvernărilor cu care ne-a blagoslovit Cel de Sus de aproape 30 ani.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/