Un bun exemplu, cred eu, despre cum ajungem să generalizăm

Am avut nevoie de o intervenţie chirurgicală urgentă. Am fost la un spital de renume din Timişoara. Fără recomandări. La intrare, o asistentă amabilă mă întreabă ce doresc. Îi explic şi îmi spune că imediat va veni medicul cutare să stăm de vorbă. Vine medicul, mă întreabă despre ce este vorba şi-mi spune, sec, pregătiţi-vă! Staţi, domnul doctor, cât mă costă, să ştiu dacă îmi permit. În paranteză fie spus, operaţia nu era pe viaţă şi pe moarte, era una ce se poate înscrie la mofturi, adică, oarecum, estetică. În mintea mea, o groază de bani. Îmi spune franc: dacă veneai la cabinet, te uscam. Dar aici, sunt plătit de stat. Hai, că sala e pregătită! Aşadar, medicii ăştia sunt nişte şpăgari. Prima generalizare. Şi da, sunt şi medici şpăgari. Un domn politician din Caraş-Severin, ajuns în minister, a adus fonduri pentru judeţ în doi, trei ani, cât n-au adus alţii în 30 de ani. Şi acum, trăieşte modest, nu se dă cu elicopterul prin visata sa curte a domeniului. Un altul senator, un altul deputat, au ieşit aşa cum au intrat din politică. Poate ceva mai săraci. Toţi politicienii sunt nişte curve. A doua generalizare. Şi da, sunt şi curve de politicieni ce se gândesc şi acţionează doar pentru prosperitatea lor exponenţială. Detaliez puţin cel de al treilea exemplu, pentru că nu pot fi decât subiectiv. Avem jurnalişti. Aşadar, un exemplu personal. Vine sursa cu o foto în care un primar important era într-o ipostază nepotrivită cu o tânără domnişoară. Ce material, ce succes de audienţă! Şi, ce mare gol uman în a fi reprodus foto la gazetă. În urmă cu două, trei zile, nişte „jurnalişti” intră cu bocancii în sufletul premierului. Cică, au făcut un demers jurnalistic de „interes public”. Păi, băi nesimţiţilor, tânăra profesoară de doar 26 de ani a recurs la un gest umanitar. A scăpat un copil de sărăcie. L-a luat şi l-a făcut om. Şi aşa, ca un pont din ce se petrecea în Oltenia pe vremurile acelea, era un obicei să se mai dea câte un copil dintre cei prea mulţi ai familiilor sărace, neamurilor sau cunoştinţelor mai înstărite înspre adopţie. Să vii tu, acum, scribălăul lui peşte şi să intri cu bocancii peste ce s-a întâmplat în urmă cu 30 de ani mi se pare un argument pentru a spune: da, jurnaliştii sunt gunoaie. A treia generalizare.