Un an de la instalarea „noii normalități”. Cum a schimbat virusul invizibil viața românilor?

În urmă cu exact un an, președintele Klaus Iohannis decreta stare de urgență în România, pentru prima dată din 1990 încoace. Se întâmpla la scurt timp după ce Organizația Mondială a Sănătății declarase la nivel mondial pandemie de coronavirus. Dincolo de problema sanitară, epidemia a avut efecte devastatoare pentru educație, dar și pentru sectorul economic. 

În 14 martie 2020, în România au fost declarate 97 de persoane infectate cu coronavirus. La acea dată, în 14 martie 2020, președintele Klaus Iohannis afirma că: „Această stare de urgență va face posibilă alocarea de noi resurse importante pentru gestionarea crizei. (…) Avem nevoie de voi să respectați îndrumările, indicațiile autorităților. Avem nevoie să respectați regulile de igienă care sunt transmise pe canalele publice. Și, da, avem nevoie să evitați contactele care nu sunt absolut necesare.”.

Starea de urgență a durat două luni, timp în care mai multe drepturi fundamentale au fost limitate. Deplasarea în afara casei a fost permisă doar cu declarație pe propria răspundere, sistemul de învățământ a trecut integral în online, iar toate restaurantele și hotelurile au fost închise. Din starea de urgență, România a intrat în succesive stări de alertă. Un an mai târziu găsește Timișoara și zona periurbană în carantină instituită de autorități din cauza ratei mare de infectare cu coronavirus.

leader board 728 x 90 px

„Acest război cu virusul va continua. Depinde de noi în mare măsură cum va fi această continuare”

„A fost un an de luptă în acest război cu virusul Covid-19, un an cu realizări și aici mă refer la campania de vaccinare și la finalul stării de urgență de anul trecut, când am reușit să controlăm epidemia, dar și un an cu nereușite și aici mă refer la creșterea numărului de infecții, acest aspect necaracterizându-ne doar pe noi ca țară. Acest război cu virusul Covid va continua și depinde de noi în mare măsură cum va fi această continuare și cum vom ști să ne apropiem sau să ne îndepărtăm de perspectiva unei victorii asupra unui virus care ne-a schimbat viața într-o măsură semnificativă.”, a declarat medicul Emilian Popovici, vicepreședintele Societății de Epidemiologie din România.

Din punct de vedere economic, Uniunea Europeană a înregistrat anul trecut o cădere mai mare decât la criza din 2008. Anul trecut, în UE 27, fără Marea Britanie, scăderea economică a fost de 6,2 procente. În zona euro, căderea a fost și mai mare, de 6,6 procente. Este cea mai mare după Al Doilea Război Mondial, spune profesorul Nicolae Țăran.

„Aceasta reprezintă clar un șoc, nivelul de trai a scăzut evident, 6,6% e foarte mult. În ceea ce privește țările din UE și din zona euro. Există o mare diferență, s-a observat și e paradoxală, între fostele țări socialiste, mă refer la cele care au venit din fostul CAER sovietic, și mă refer evident la Croația și la Slovenia, care au venit din fosta Iugoslavia. Deci aceste 11 țări au avut o cădere economică mult mai mică decât celelalte țări din zona euro. Zona UE 19 a avut o cădere mult mai mare. Acesta e un paradox pentru că noi avem convingerea și evident în acea zonă sunt economiile cele mai puternice, economia Franței, a Germaniei și a Italiei, Spania. Această criză a produs un colaps mult mai mare în zona dezvoltată a Europei. Astfel că în Spania, căderea a fost de 11 procente, în Franța de peste 8 procente, în Italia în jur de 9 procente, Grecia a avut 11 procente. Aceste țări au fost grav, foarte grav afectate de pandemie.”, a explicat economistul Nicolae Țăran.

România, de la râs la plâns. Datoria publică a crescut de la 35 la 47% 

În partea cealaltă a clasamentului, a mai spus specialistul, șocul a fost mult mai mic. România se plasează undeva la mijloc.

„Cele mai bune rezultate le-au obținut țările baltice: Lituania, Estonia, Letonia, Polonia a avut o cădere de 2,4 procente, iar România se plasează undeva la mijloc. A avut un an nu foarte rău cu -3,9 procente. Mă refer la scăderea PIB în termeni reali, lăsând la o parte rata inflației. Aceasta e oarecum o veste bună, că nu ne-am plasat la coada clasamentului așa cum suntem obișnuiți. Anul trecut am traversat mai bine acest șoc. Însă vestea proastă – ne-am supraîndatorat mai mult ca oricând în ultimii 30 de ani. Anul trecut am plecat cu o datorie de 373 miliarde, la sfârșitul anului 2019, iar la sfârșitul anului trecut, în 31 decembrie, această datorie a urcat la aproape 500 de miliarde, 498 de miliarde. Această diferență de 125 de miliarde de lei, în jur de 25 miliarde de euro, este foarte mare ținând cont că produsul intern al României a fost anul trecut de 1054 de miliarde. În termeni relativi, la noi a crescut datoria publică de la aproximativ 35 de procente la 47 de procente. Aceasta este cea mai mare creștere din istoria contemporană a României. Niciodată, România nu a avut o creștere a datoriei guvernamentale atât de mare.”, a mai spus Țăran.

Potrivit lui, dacă și în acest an România va avea supraîndatorare, riscă să ajungă ca Grecia, într-o situație în care datoria guvernamentală devine nesustenabilă.

„Atunci ne vor fi impuse de creditori reglementări foarte dure care pot merge până la înghețarea pensiilor, pentru că pensiile nu pot fi reduse, dar pensiile vor fi înghețate pe ani de zile, de asemenea salariile în sectorul bugetar și nici salariile în sectorul privat nu vor putea crește dacă nu vom avea creștere economică. Am ajuns deci într-un moment critic, trebuie foarte mult echilibru în ceea ce privește managementul la nivel guvernamental, trebuie renunțat la polemicile inutile și la agresivitatea, la limbajul vulgar folosit în Parlament și în aparițiile publice. Trebuie să devenim conștienți că lucrurile nu se vor rezolva de la sine, trebuie să devenim foarte precauți, foarte înțelepți, să folosim resursele pe care le avem cu înțelepciune, să nu ne grăbim să facem investiții, să facem cumpărături costisitoare, să fim atenți la educația copiilor, să-i ajutăm pentru că această școală online ridică enorm de multe probleme.”, a explicat Țăran.

Jurnalul unui an în pandemie

Printre industriile care au au suferit cele mai mari modificări se numără HORECA, cea imobiliară a birourilor, cea rezidențială, comerțul sau transportul în comun, notează fostul arhitect șef al Timișoarei, Radu Radoslav. Arhitectul își va lansa la începutul lunii aprilie o carte-jurnal scrisă în ultimul an pandemic.

„Industria HORECA a fost cel mai puternic afectată. Foarte multe afaceri nu au supraviețuit restricțiilor impuse de pandemie. Federațiile din domeniu vorbesc despre pierderi de 3 miliarde de euro într-un singur an, 120.000 de concedieri și 12.000 de unități închise.”, spune Radu Radoslav.

Afectat a fost și office-ul, în contextul în care multe companii au aplicat telemunca. „Pachetul de spații libere rămase după revenirea acestor «proletari digitali» la lucru (doar o zi pe săptămână) va ridica concernelor, dar și administraților locale problema regenerării/refuncționalizării unor zone importante din unele orașe europene. Chiar dacă distanța dintre birouri/locul de muncă se va dubla, tot apare un excedent dublu față de suprafețele existente. La noi în România «proletariatul digital» a prins gust în aceste două luni pentru munca la domiciliu, ceea ce a făcut ca marile corporații doritoare de angajare a unui număr mare de astfel de profesioniști să fie obligate să renunțe la unele precontracte pentru noi spații/imobile și să redistribuie spațiile existente pentru noua variantă de lucru la domiciliu. Timișoara este un caz fericit, neavând încă un excedent major de spații de clasa A.”, notează Radu Radoslav pe blogul său.

Un alt efect al revoluției în industria birourilor, spune arhitectul, este cel al mobilității, aceasta fiind redusă cu peste 60%. „Sectorul transportului în comun atât de proslăvit în ultimii ani de către apostolii săi, se va reduce/modifica uluitor și atunci bicicleta va deveni regina deplasărilor urbane. (…) Marele pierzător este transportul în comun, cel care a devenit cel mai nociv spațiu public din punctul de vedere al biosecurității individuale și al costurilor total nesustenabile pentru a-l readuce la noile standarde.”, spune Radu Radoslav.

În privința comerțului, analiza lui Radoslav arată că oamenii au început să consume mai multe produse alimentare indigene, să gătească acasă cu până la 38% mai mult decât în trecut și să arunce la gunoi cu circa 33% mai puțină mâncare.