Tuberculoza: cauze, diagnostic, tratament. Medic: „Eram învățați că e o boală a sărăciei, dar din păcate nu mai e așa”

Încă suntem pe primul loc în Europa la numărul pacienților diagnosticați cu tuberculoză activă. În ultimul an însă, numărul cazurilor nou depistate a scăzut. De vină ar fi pandemia de COVID-19 care i-a speriat pe oameni, iar de teamă de a nu se infecta au preferat să rămână acasă, în loc să se prezinte la medic.

Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă care se transmite mai ales pe cale aeriană. Este provocată de o bacterie, bacilul Koch (Mycobacterium Tuberculosis). Conform datelor din literatura de specialitate, aceste bacterii sunt foarte rezistente la condițiile de mediu. Rezistă la frig, uscăciune și pot supraviețui timp îndelungat în spută, dar și în alte produse patologice.

„Din păcate, din cauza pandemiei pacienții care ni se adresează au o afectare mai severă pulmonară. Vin în stadii mai grave pentru că și-au ignorat simptomele sau poate nu au avut unde să se adreseze. Colegii noștri din dispensar i-au ținut sub observație permanentă pe pacienți, dar nu am mai internat pacienți cu tuberculoză în anul pandemiei deoarece spitalul nostru a fost spital Covid-19. Să sperăm că nu se va mai repeta experiența de anul trecut. Din păcate, aceasta este o afecțiune severă care nu alege. Dacă eram învățați cândva că e o boală a sărăciei, din păcate nu mai e așa. Foarte multe persoane fac TBC și sunt din toate mediile sociale.”, a explicat Monica Marc, medic pneumolog și președintele Secțiunii de Tabacologie a Societății Române de Pneumologie.

Această patologie se clasifică în tuberculoză pulmonară, cea care afectează plămânii, și tuberculoză extrapulmonară, care poate afecta ganglionii limfatici, pleura, tractul urogenital, oasele, meningele sau peritoneul. De altfel, nu există simptome specifice care să ateste prezența bacteriei în organism.

„Un pacient care are o tuse cronică trebuie să se adreseze la medic, pentru a putea fi investigat. Nimeni nu e scutit de această boală. În general, o scădere a imunității duce la o infecție sau la o reinfecție a pacientului respectiv și în perioadele de stres sau în perioadele imediate unei infecții respiratorii, în cele în care nu ne alimentăm și nu dormim cum trebuie suntem mai predispuși să facem această infecție. Cel mai frecvent simptom este tusea. O tuse cronică, iritativă inițial, sâcâitoare, care poate fi mai apoi însoțită de transpirații nocturne. Nu putem să spunem că există un simptom clar, specific, dar dacă există cineva în familie care are această infecție, sigur trebuie să ne gândim că am putea și noi să fim infectați. Colegii mei fac anchete epidemiologice și contacții pacienților cu TBC sunt monitorizați. Dacă este cazul, rămân și internați.”, a mai spus medicul Monica Marc.

Până la declanșarea pandemiei, în România erau înregistrate anual peste 100 de cazuri la 100.000 de locuitori, media europeană fiind de 30 de pacienți nou diagnosticați la 100.000 de locuitori.

„Din păcate suntem fruntași la această afecțiune, iar pandemia nu ne-a ajutat deloc din acest punct de vedere. Pacienții cronici s-au adresat mai puțin serviciilor de sănătate. Sigur că se vorbește mult de telemedicină, se vorbește de consultații telefonice, dar să nu uităm că unii pacienți nu au acces nici măcar la un telefon.”, a mai explicat doctorul Monica Marc.

În ceea ce privește diagnosticul, acesta este bacteriologic și se realizează pe seama recoltării unor produse patologice precum spută, lichid pleural, lichid cefalorahidian, urină sau fragmente de ganglioni limfatici, în funcție de localizare. De asemenea, se recomandă începerea tratamentului în spital, deoarece terapia are anumite particularități.

„O radiografie poate să ridice o suspiciune, dar diagnosticul se pune printr-un examen de spută, facem un examen direct și o cultură. Mijloace de diagnostic avem, dar este important ca pacientul să își înțeleagă boala și să își urmeze tratamentul. Se recomandă internarea pacientului la diagnosticare tocmai pentru că tratamentul nu este ușor de urmat. Sunt multe tablete și pot apărea multe efecte adverse. De aceea trebuie supravegheați, dar internarea are și un scop de izolare. Sunt și pacienți care se pretează la terapia la domiciliu. Tratamentul durează aproximativ șase luni. Timp de două luni este administrat un tratament intensiv, în fiecare zi, iar în următoarele patru luni se administrează de trei ori pe săptămână. E foarte important ca pacientul să fie educat de medici în fiecare zi pentru că riscul de abandon e mare, iar acest lucru conduce la rezistența la antibiotice. Formele cronice care nu se vindecă devin bombe biologice. Sunt tot felul de legi și amendamente, ONG-uri care încurajează pacienții să își ia medicația. Există facilități și există o încurajare din partea personalului medical.”, a explicat medicul Monica Marc.

Pacienții pot petrece în spital trei sau patru săptămâni dacă lucrurile merg bine, dar totul depinde de felul în care suportă terapia. Dacă tratamentul este început repede, boala se vindecă și persoana rămâne cu mai puține sechele. Netratată, această boală nu se vindecă.

• Tweet
• Pin It