Ține respectul principiilor de educație? Ține educația de principii? Asistăm oare la decăderea amândurora?

Cam greu de răspuns, ce-i drept. Dar cred că greu îi este unuia ce a buchisit de la răsăritul până la apusul soarelui și al vieții. Celui ce a pus mai presus onoarea, iubirea față de semeni și credința. În numele acestora, al principiilor ce le-au fost insuflate prin educație, oameni mari au dus lumea înainte, dar au și fost supuși martiriului. Pentru că needucații, ucigătorii de principii și de iubire s-au insinuat în sânul elitei și au mușcat împroșcând venin în lucrurile rânduite a duce la menținerea unei lumi normale, așezate pe norme specifice umanității. Istoria recentă a României este plină de eminențe ale cunoașterii trimise la ocnă de așa-zise tribunale ale poporului. Popor ținut în ignoranță, adus la limita supraviețuirii de veșnica hoardă de neinstruiți ce formează ca un blestem parcă, o clasă politică ce transcende unor generații întregi de români. Citiți-l pe Eminescu gazetarul și vă veți face cruce. Parcă vorbește despre zilele noastre.

De ce această introducere? Pentru a veni la ceea ce se întâmplă astăzi cu educația tinerei generații. Cu instrucția acesteia, cu eșecul de a-i insufla credința în principii. Cum am putea vorbi despre cinste, când cerințele unui subiect de examen serios erau căutate pe net înainte de pornirea examenului? Coincidență? Hai să fim serioși! Fraudă. Un pseudo principiu implementat în societatea postdecembristă. Și de ce ar fi principiali tinerii absolvenți dacă ei văd că frauda aduce bunăstare? Se fură de la președinție în jos. Se fură în ministere, se fură în primării, se tot fură. Copiii văd, că or fi needucați, dar nu și proști, cum furând o diplomă de licență, una de doctorat și altele necesare și suficiente accezi pe un post de unde te îmbogățești. Văd cum hoții sfidează proștii cu principii. Și hai să recunoaștem, a avea principii într-o dictatură a imposturii și a hoției se cheamă ori prostie, ori boală psihică. Cu siguranță, victimă și paria.

Închei cu partea cea mai dureroasă. Statul supune copiii unei pseudo-pregătiri intelectuale și civice. Sistemul educațional din România este praf. Profesorii dedicați, cu profesia în sânge sunt marginalizați pentru că încurcă. Nu-și încalcă principiile și nu pot face premiant dintr-o loază. Chiar dacă tatăl loazei este mare mahăr de partid sau mare șmecher cu mulți bani. Un profesor nu câștigă nici ciubucul lăsat de un parlamentar la câteva mese cu ștaif. Atât de jos a ajuns nivelul instrucției școlare, încât mă întreb dacă nu cumva se va acorda magna cum laude celui ce va face diferența dintre virgulă și punct sau minus și plus. Comparați numai subiectele de la treaptă și de la bac de acum vreo 35-40 de ani cu cele de acum și veți înțelege. Dar, după cum susțin păturicii, dă-le dreacu de principii, că le schimbăm noi și pe astea!

• Tweet
• Pin It