Teatrul Municipal al Lugojului, 120 de ani de istorie culturală! Scena a găzduit de la recitalul lui Enescu până la finale ale campionatelor naționale de lupte

Lugojul este un caz aparte față de alte orașe ale țării. Zestrea sa arhitectonică, în special splendidele clădiri din perioada Belle Epoque a Imperiului (sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900), a avut norocul să scape de furia ceaușistă a demolărilor. Surprinzător însă, ce n-a fost dat jos sau stricat pe timpul lui Ceaușescu, s-a distrus după 1990.

Rând pe rând, au căzut în ruină sau au fost desfigurate, ca fațade, Palatul Gaspari (fosta policlinică de pe strada Oltului, ridicată la 1900), Casa avocat Nestor Porumb de pe malul Timișului, Palatul Milocovici (construit în 1912 în stil Art nouveau, în vecinătatea Școlii generale nr. 4), Clădirea partidelor politice (fostă MRF) din Piața Drăgan, ridicată la 1908 și care a adăpostit o lojă masonică, Palatul Poporul, ridicat la 1904 (fosta clădire Moto Velo), Palatul Pongracz, construit în continuarea Palatului Poporul și căruia i-a ars acoperișul turnului de pe colț, înlocuit cu o făcătură oribilă din tablă.

Greu de crezut că vreodată aceste bijuterii arhitectonice de pe vremea Imperiului vor mai putea fi recuperate într-o înfățișare cât mai apropiată de cea originală, care mai poate fi găsită doar în fotografii și planuri arhitecturale de epocă. Există însă și clădiri care înfruntă bine timpul. Printre acestea se află, din fericire, o clădire emblematică a Lugojului cultural: Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu”.

Un mare eveniment local și regional

La data de 1 decembrie 1900, lugojenii organizau, cu mult fast și nedisimulată mândrie, festivitatea de deschidere a noului „Teatru Orășenesc” din Lugoj. Spectacolul inaugural a fost susținut de Corul Societăţii Maghiare (Lugosi Magyar Dal- és Zeneegyesület), care a prezentat drama ,,Árvalányhaj”, de L. Ráttkay, Orchestra Reuniunii Germane (Lugoscher Gesang und- Musikverein) cu opereta comică ,,Mannschaft am Bord”, piesă într-un act de G. von Zeytz (Lugoscher Gesang und- Musikverein), Reuniunea Română de Cântări şi Muzică, care a participat doar cu trupa de teatru, prezentând publicului comedia într-un act ,,Idil la ţară”, iar în final, artiştii Reuniunii Meseriaşilor Germani (Lugoscher-Gewerbe Liederkranz) au prezentat opereta comică ,,Der Schatz”, de W. Merkel.

Presa vremii a dedicat mai multe articole acestui important eveniment local și regional. Astfel, Revista de cultură și literatură ,,Familia”, din Oradea, consemna în numărul 46 din 3 decembrie 1900 faptul că la Lugoj s-a deschis noul teatru orășenesc, festivitate la care au luat parte episcopul dr. Demetriu Radu, notarul regal Mihail Bejan, Virgil Thomici, dr. Ștefan Petrovici și alții, iar ,,Tribuna Poporului” scria că primarul Arpad Marsovszky, „după cuvântul de deschidere, a adresat românilor o alocuțiune, accentuând că, cu mult zel, cu mult necaz și cu mari jertfe materiale a ridicat orașul acest templu al muselor, în care fiecare naționalitate din acest oraș poate cultiva și promova artele frumoase…”.

Impunătorul edificiu a fost construit între anii 1899 şi 1900, pe actualul Splai Coriolan Brediceanu, la inițiativa lui Imre Jakabffy, fostul comite al Caraș-Severinului, cu sediul la Lugoj. Clădirea este construită în arhitectura neoclasică, pe baza planului general pregătit de către arhitectul regal Sandor Laszla. La construirea Teatrului Municipal „Traian Grozăvescu”, dată fiind dificultatea proiectului pentru acea perioadă, au contribuit și arhitecții Armin Villanyi (arhitect regal), Karoly Elek, Mihaly Gombos și Noaviezai Janos Bibe, care pe lângă contribuțiile tehnice privind structura de rezistență a clădirii au contribuit și la designul interior. Demn de menționat este faptul că din totalul de aproximativ 100.000 de coroane, cât a costat construcția teatrului, 24.000 de coroane au fost donate de către populația orașului.

De-a lungul timpului, venerabilul teatru lugojean a găzduit cele mai felurite evenimente: de la memorabile piese de teatru, concerte corale și instrumentale, festivaluri până la întruniri politice și evenimente sportive, precum turnee de lupte și competiții de culturism, de la spectacole coregrafice ale ansamblului „Lugojana” la gale de folk, blues și rock, care au fost răsplătite cu aplauzele lugojenilor.

Cele zece concerte ale marelui George Enescu

Fapt mai puţin cunoscut, marele muzician George Enescu a concertat de zece ori pe scena teatrului din Lugoj, oraş favorit al Banatului, pe care-l aprecia datorită „interesului fierbinte al publicului său cu inimă de aur”. Deşi prin Banat s-au mai perindat Franz Liszt, Johann Strauss sau Johannes Brahms, niciunul nu a câştigat atâta atenţie şi simpatie ca „Orfeul” moldav. La rândul lor, lugojenii erau gata să-i ofere titlul de Cetăţean de Onoare al urbei, în anul 1931, însă Enescu a fost nevoit să-şi contramandeze în ultima clipă vizita de atunci. Placa memorială de pe clădirea teatrului lugojean, ca şi numele parcului din centrul oraşului, aduc aminte de peregrinările acestei viori celebre la Lugoj.

Muzicologul dr. Constantin Stan arată că Enescu a fost o prezenţă continuă la Lugoj, mai bine de două decenii, prin concertele din anii 1912, 1914, 1922, 1923, 1927, 1929, 1932, 1937, 1942 şi 1943. În marea majoritate a acestora, Enescu a folosit o vioară specială construită de Paul Kaul la Paris, care costa pe atunci 2000 de franci. El prefera acest motiv din motive de… amplificare, renunţând la Stradivariusul care avea, după propria-i părere, un „sunet prea mic”.

• Tweet
• Pin It