Teatrul de Vară din Reșița ar putea redeveni ce a fost odată: un punct de atracție pentru cei care doresc să se destindă la un film sau să se distreze participând la spectacole. După mai mulți ani de paragină, clădirea are din nou șanse să renască. Primarul Nelu Popa are deja un model pe care vrea să îl urmeze.
În ultimul sfert de secol, Teatrul de Vară s-a transformat într-o minge de ping-pong, rezultatul fiind, din păcate, o degradare continuă. De la Primărie, construcția a ajuns în administrarea Universității „Eftimie Murgu” care, după ce a montat câțiva stâlpi de metal și niște geamuri termopan, a renunțat la idee. Așa se face că Teatrul de Vară a ajuns înapoi la Primăria Reșița, dar fără rezultat… În anul 2016, în schemă apare Radio România Reșița, care intenționa să amenajeze un studio în incinta sa. Dar… ghinion și de această dată. După 2 ani în care lucrurile au stagnat, Teatrul de Vară a fost predat din nou Primăriei Reșița, consilierii locali dându-și acordul în acest sens în cea mai recentă ședință ordinară.
Primarul Nelu Popa spune că, în opinia sa, Radio România Reșița n-a mai făcut nimic din clădirea respectivă dintr-un motiv… financiar. Mai exact, în martie 2016, atunci când a preluat-o, la conducerea Societății Române de Radiodifuziune se afla Ovidiu Miculescu, un apropiat al conducerii de la Reșița, demis însă în primăvara lui 2017. Așadar, șansele radioului reșițean de a obține finanțarea necesară au scăzut semnificativ.
„Teatrul de Vară a fost dat la Radio Reșița în 2016, înainte de a veni eu aici. La vremea respectivă, Laura Sgaverdea avea o relație bună cu conducerea națională a Radio România, era domnul Miculescu, un om pe care l-am cunoscut, un om de inițiativă, dinamic. Îmi pare rău că nu mai e acolo și probabil dânșii, știind că nu vor mai avea șanse să obțină finanțări, ni l-au retrocedat”, a declarat primarul Popa.
Edilul-șef al Reșiței n-are de gând să mai lase imensa clădire și cei 3.300 de metri pătrați de teren să stea nefolosiți. Ba mai mult, vrea să pună în valoarea întreaga zonă, odată cu reabilitarea grădiniței din apropiere, pentru care s-a dat deja ordin de începere a lucrărilor, existând un proiect obținut prin PNDL. „Încercăm să gândim acolo o structură odată cu reabilitarea sau cu realizarea grădiniței de jos. Vom reabilita și scările. Există o idee de a pune paralel cu scările 12 tunuri de la Arsenal, de la fabrica de tunuri, ca să facem așa, un fel de expoziție în aer liber”.
Nelu Popa nu înțelege care au fost intențiile celor de la universitate. „A început un proiect acolo, e o structură metalică și după aceea s-a abandonat. Eu aș vrea să încercăm să facem o structură ușoară de copertine, un acoperiș de umbră, de ploaie, lejer, să dăm jos termopanele alea idioate, nu știu care a fost deșteptul care a pus termopane la Teatrul de Vară, să le dăm jos și să încercăm să-l activăm”.
Actualul primar dorește să repună Teatrul de Vară din Reșița pe harta locațiilor unde oamenii să se simtă bine și să-și petreacă timpul liber într-un mod constructiv. Și speră ca, în realizarea acestui plan, să beneficieze de sprijin tocmai de la Ambasada Americii la București. „Am avut o discuție cu Dean Bowman. Săptămâna viitoare are o întâlnire cu ambasadorul american la București, în 4 sau în 6 decembrie, dacă nu mă înșel și dânșii au un concept – American Corner se numește – care funcționează la Timișoara, la Cluj, la Sibiu, în câteva locuri din România, făcut de cetățeni americani și am sugerat să îi facă propunerea ambasadorului să folosim acest teatru de vară ca un American Corner și pe care să încercăm să-l gândim și să-l lucrăm împreună. Eu văd acolo un loc în care vara să vedem filme. Cel puțin filme pentru copii, teatru de păpuși pentru copii, poate o seară de folk, o seară de blues, o seară de filme vechi, poate împreună cu Cinematograful Dacia să facem niște workshop-uri și să transferăm acolo, pe perioada de vară, câteva acțiuni. E un loc bun, ok, în regulă, care trebuie exploatat, nu costă foarte mult să îl readucem în public”. Optimismul lui Nelu Popa merge chiar mai departe, făcându-l pe acesta să afirme: „Eu cred că îl putem face chiar cu băieții noștri de la secție”, ceea ce, drept vorbind, ar presupune costuri semnificativ mai mici.