Sunt ziarist. De ce m-aș face politician?

Cred că avem cel puţin două variante. Prima, cea a ziaristului cu conştiinţă, care trăieşte zilnic în mediul politic. De la organizaţiile municipale până la cele centrale. El, ziaristul, este mereu printre ei. Chiar dacă nu scrie tot ce ştie, cunoaşte sută la sută jocurile de culise şi frământările celor ce le este arondat de redacţie. Indiferent de rangul organizaţiei sau al personajului politic. Vrei nu vrei, cu oamenii ăştia, fie ei primari, consilieri locali, parlamentari etc., tu, ziaristul, trăieşti nişte emoţii. Te trezeşti că îi simpatizezi pe unii, te simţi obligat moral să le-o tragi altora. Totul într-un iureş al întâmplărilor sociale şi politice ce se derulează zilnic. La un moment dat, dacă tu, ziaristul, dovedeşti că ai ceva în cap, te vor face partener de consultări gen „ce plm ai face tu cu ăştia”? Deja începi să crezi că, fiind într-un partid, ai putea face toate chestiile pe care politicienii nu le fac. Îţi este clar ca lumina zilei că soluţiile există, sunt la îndemână şi tot ceea ce lipseşte pentru a fi puse în practică este un deştept ca tine. Dacă le dai un sfat, te vor ruga să bagi acolo, un articoluţ care să le mai dea ceva apă la moară. Dacă te văd că ai notorietate, ai cam pus-o. Te vor în partid şi musai candidat. Nu primar, nu preşedinte de consiliu judeţean, nu, măcar un consilier prin cele două şi, de ce nu, la toamnă mai vedem şi poate mergem cu tine la Parlament. Te ia ameţeala, nu? Toţi avem chestia aia despre care Dumnezeu spune că este un păcat. Mai exact, trufia. Îţi spui, uite mă, la cât de mulţi sunt ăştia în gaşca lor politică, nu au unul mai deştept ca mine. Nu? Pui botul şi cedezi. Mai ca pe la ţară, ţi-ai luat biletul de a te băga în căcat.

Cea de-a doua categorie de ziarişti „seduşi” este cea a oportuniştilor. Despre ăştia nu prea am ce scrie, am cunoscut personaje din tagma lor. Încep prin a da în tine, politician sau mahăr prin administrație, din orice poziţie, până ce vii la discuţii. Dai bani, pardon, publicitate sau ne aranjăm cumva. Aici cred că avem de-a face cu o conexiune buco-anală a jigodiilor din cele două sisteme. Dar, cum nu sunt doctor în biologie şi cu atât mai puţin în medicină sau teologie, nu sunt eu cel în măsură să dau verdicte despre morală.