Stațiunile climaterice de ieri, uitate în timp

Zona Banatului Montan a fost, înainte de epoca degradantă a prezentului, unul dintre nucleele de bază ale turismului din România. Bogățiile naturii și frumusețea pitorească a locului au atras ca un magnet zeci de turiști.

De atunci și până în prezent multe dintre atracțiile turstice bănățene au fost înghițite de timp, iar cele care au rezistat totuși în vreme nu sunt decât niște cicatrici ale scurgerii timpului și pierderii interesului. Fie că erau zone de relaxare sau adevărate centre spa ale vremurilor trecute, stațiunile climaterice ale județului erau adevărate atracții pentru turiștii de pretutindeni. Prima amintită pe lista minunățiilor apuse este stațiunea Steierdorf, denumită și Aurora Banatului.

Frumosul loc se putea găsi la cinci kilometri de localitatea Anina, într-o oază de liniște și aer proaspăt și curat. Bogăția și calitatea aerului obișnuiau să definească locul. Stațiunea era recomandată bolnavilor de plămâni, dar și celor care doreau o mică escapadă relaxantă. Peisajul zonei era completat ca o mănușă de pădurile de brad și fag care se înălțau falnici.

Istoria turismului bănățean amintește și de Sommerfrische, sanatoriul special destinat tuberculoșilor. Complexul turistic avea la dispoziție trei vile care îi așteptau pe vizitatori cu 64 de paturi. Pe lângă aceastea, turiștii aveau la dispoziție și mai multe vile mici care puteau fi închiriate, dar și un restaurant și un parc. Printre persoanele cu rezonanță care au trecut pragul frumoasei stațiuni se numără și artista Josephine Baker și tenorul Enrico Caruso. Locul era cu atât mai căutat cu cât în zonă se puteau vizita obiective unice precum Fântâna lui Avram, Gura Golumbului, Izvorul Coronini, peștera Ponor sau lacul Buhui.

Tot în zona Aninei se putea găsi și Marilla, stațiunea care se lăuda cu restaurantul cu același nume, unde turiștii puteau savura bere rece la sticle, precum și cu superba Vilă Maria. Într-un loc magic, înconjurat brazi înalți și plini de arome, se deschidea un adevărat paradis turistic. Dezvoltarea zonei și-a frânt aripile la sfârșitul Primului Război Mondial, care a lăsat urme adânci asupra clădirilor de acolo.

Pe lângă aceste zone cu un potențial turistic răsunător cu zeci de ani în urmă, dar care din păcate s-au stins încet, nu trebuie uitate nici cele care au supraviețuit în lupta cu timpul. Stațiuni precum Herculane, Dognecea, Brebul-Nou, Calacea sau Văliug încă mai păstrează, printre ruine, amintirile vremurilor în care obișnuiau să strălucească.

• Tweet
• Pin It