Șmecherie cu tichie. Din ciclul: „S-a întâlnit hoțul cu prostul.” Varianta: conopida franțujilor vs. buzunarele proștilor!

Poveste de haz și necaz într-un supermarket, evident, franțuz. La raionul de legume tronează un produs al cărui preț, oricât ai fi de chior, nu se poate să nu-l vezi de la o poștă: conopidă – 4,99 lei. Reducere de la 7,99 lei. Nu-mi vine să cred ochilor că mi se poate întâmpla una ca asta taman în ziua în care puneam la butoi gogonele amestecate cu morcovi, țelină și… conopidă. Să fiu sigur că nu e vreo șmecherie la mijloc, întreb o angajată care aranja marfa în galantare dacă ceea ce vedeam era și adevărat. Amabilă, femeia confirmă, cu un mic, dar vioi detaliu: „e la ofertă, domnu’, la ofertă”. Asta da ofertă! Sau cum ar zice Gogu: prost să fii, noroc să ai, că în piață kilul de conopidă trece de 8 lei.

Nu mai stau pe gânduri, aleg trei bucăți mari, îmbobocite, plătesc și țâșt acasă, fericit de afacerea făcută. Pe drum, m-am gândit la nea Pătru Daea care ne-o îndemnat cât o fost vara de lungă să cumpărăm marfă proaspătă și ieftină de la țăranii noștri, nu de la fermierii lui Erdogan, Macron ori Mark Rutte. Să-i lăsăm pe ăia cu lăcustele și greierii lor, iar noi să ne vedem de bobocul de gâscă, puichița din rasa gât golaș de Transilvania și slana noastră de mangaliță. Mai, mai să-l sun să-i bat obrazul și să-i povestesc și lui ce fac franțujii pentru noi.

Când m-o văzut nevastă-mea cu trei conopide, numai că nu mi-o dat în cap cu ele. „Unde te-am trimis eu, bărbate, să cumperi?”. „În piață, femeie, în piață!” „Și astea sunt din piață?” Nu înțelegeam ce ar fi vrut de fapt: mari și frumoase erau, „îndesate”, da, iar pe deasupra, ieftine ca braga pe lângă cele vândute de speculanții din piață. „Ieftine zici? Hai să-ți demonstrez că ai dat mai mult pe astea decât pe ălea din piață.”. Și a început să o „dezbrace” de frunzele alea stufoase și de cotorul gros, care la un loc cântăreau 350 de grame. Fac socoteala, adun, scad, trag linie și surpriză: conopida mea luată la ofertă e chiar mai scumpă ca aia din piață. „Bă, ești prost?”

Acuma îmi pare rău că nu l-am ascultat pe nea Pătru Daea. O fi el cum o fi, dar să știți că avea dreptate când ne îndemna să cumpărăm de la țăranii noștri. Dar tot răul e spre bine. M-am învățat minte și azi nu mă mai întorc în magazinul franțuzesc de unde ieri aveam de gând să cumpăr piept de pui la 2,79 lei și pulpă de porc la 1,79 lei. Că naivul de mine a crezut că prețurile astea erau pentru un kilogram și nicidecum pentru 100 de grame.

O fi, bă frate, reclama sufletul comerțului, dar parcă e prea de tot, chiar și atunci când comerciantul ne asigură că: „meriți ce e mai bun”, indiferent cât de deștept te dai când umbli după prețuri la ofertă!

• Tweet
• Pin It