Sinistră noapte, dar previzibilă!

Miercuri noapte. Spre joi. Joi noapte spre miercuri nu se poate. Aşa că rămâne miercuri noapte spre joi. E ora când cucuveaua tace la Cotroceni. Friguleţ. Geruleţ şi ploicică. Poate şi nişte măzăriche, după cum se plimbă frontul deasupra. Frontul atmosferic. SPP-ul, SRI-ul, spionii şi gărzile patriotice moţăie ceva de speriat. Poţi să tragi cu tunul, noaptea la unu. Exact. Este ora unu. Băsescu Traian se află în neglije, în halatul şi papucii de la piscină, şi-a trimis slugile la bucătărie, să bârfească acolo, a tras aproape o damigeană de vizichi şi un farfurioi cu şorici de la porcul primit cadou de la Becali. Sarea aferentă. Din când în când, trage cu urechea spre intrarea secretă, pe care o ştiu doar el, Crin Antonescu, Victor Ponta şi zidarii, dar ăstora li s-a tăiat capul şi limba, să nu poată spune pe unde e. Afară, un greier cântă de foame. Bucureştenii, dorm de foame. Ca şi cărăşenii, ploieştenii, maramureşenii etc. Deci. Două umbre cu gulerele ridicate, ochelari de soare, pălării trase pe ochi şi cravate bâjbâie după gaura făcută în gard de Băsescu Traian, înainte de alegeri. O găsesc. Pe cei doi i-aţi recunoscut, desigur. Sunt Crin Antonescu şi Victor Ponta. Antonescu se strecoară, Ponta se înţepeneşte ca dracu în zid. Antonescu îl trage de cap, întărindu-l mental: Vrei sau nu vrei? Trece şi Ponta, pentru că a fost întărit mental şi vrea. E cam zdrelit, dar merită sacrificiul. În urma lor, spionajul şi contraspionajul unguresc le-au pierdut urma, că nu găsesc gaura. De oftică, se sinucid cu demnitate. Lucrurile se desfăşoară apoi cu repeziciune. Un zidar îi ia de mână şi îi împinge prin coridorul secret. Apoi îşi taie capul. O dungă de lumină. Împing uşa blindată lăsată vraişte şi aud un glas: Pă unde umblaţi derbedeilor, hă, hă, hă! Sărumâna şefu, n-am găsit gaura. Noroc cu zidarul. Mi-a scăpat unul? Îi arăt eu lui! Hai, staţi jos şi luaţi câte o cană de vizichi. I l-am şutit lui Pomădatu, zgârcit, dă-l dracu. Nu mai pupă. Voi, cu mâna goală? Nasol. Şefu, zice Ponta, să vă trăiască familia, mă sau nu mă, trei congrese m-au … Dă-le dracu de congrese. Mă piş pe congrese. Dar poporul?, îndrăzneşte Crin. Dă-l dracu de popor. Mă piş pe popor. Facem aşa. În acel moment, uşa blindată face tranc şi se închide definitiv. Să crăp de ciudă! Când s-a trântit uşa, mi s-a spart şi paharul cu care ascultam prin perete. Din cramă. Nu se mai auzeau decât nişte pupături. Ce era să mai fac? Am dat cep unui butoi şi am băut direct de la canea. Sinistră noapte. Dar previzibilă.

Comments

  1. SUNTomulDErandSImieIMIpasa says:

    io-s omul de rand…dar uite ce vocabular mai are nenea jurnalist…deh,securist…MA PIS PE EL …

  2. cristina says:

    N-ai înţeles. Era Băse… Şi cu tine.