Să mai tragem cortina?

Ieri, telespectatorii români au putut urmări o piesă de teatru în premieră. Titlul piesei puneţi-l dumneavoastră, pentru a nu crede că încerc să vă manipulez. Spectacolul a început molcom, cu urcarea actorilor pe scenă. Ei erau mai mulţi decât spectatorii, pentru că s-a jucat în spatele uşilor închise. Şi replicile au început să curgă. Întrebare şi răspuns. Care vrei, mă, să fii prim-ministru? Ăla, nu, ăla, nu, ăla da. Care eşti? Şi atunci, se aude un glas timid. Eu, şefu. Aha! Broscuţa! Timidul era Victor Ponta, ales de trei congrese. Bine, mă. În acel moment PDL-iştii îşi dau pumni în cap că n-au scos-o la înaintare pe Elena Udrea. Fraieri. Pe ea ar fi pus-o imediat premieră, că tot eram la o premieră. După acest moment dramatic, să vezi şi să nu crezi. Broscuţa se transformă în ditamai porcul şi Băsescu Traian începe să-l înghită cu fulgi cu tot. De la cap la coadă. Ghiogâlţ, ghiogâlţ, ghiogâlţ, ghiogâlţ. Din când în când îi cerea câte un şerveţel parfumat lui Pomădatu, dar acesta se făcea că nu aude, ofticat că Băse nu împărţea cu el porcul Kobe şi-l halea singur. Ei, şi când şi vârful ultimei copite dispăru, odată s-a topit podeaua pe care stătea şi, bâldăbâc, a căzut în groapa cu jar! Toţi cei de faţă au aplaudat mulţumiţi finalul actului întâi, mai ales că decretul de numire al lui Victor Ponta fusese deja publicat în Monitorul Oficial. Finalul finalului a fost apoteotic. Porcul s-a transformat în broscuţă (s-a văzut la radiografie) şi asta, ţuşti, pe scenă. De acolo, a întins o mână şi l-a tras afară pe Băse. Cam pârlit, dar Băse. Actul doi s-a desfăşurat pe altă scenă. Întâi au apărut udemeriştii, la patru ace şi-o căpşună, hotărâţi să-şi ia o halcă din guvern, că nu se există guvern fără UDMR. Apoi, au apărut şi reprezentanţii USL-ului, hotărâţi şi ei, dar să le amintească ungurilor că au tăiat în draci salarii, pensii, indemnizaţii etc. şi, mai ales, că la referendumul din vară s-au ascuns toţi la Budapesta, în nădragii lui Victor Orban. Faţă în faţă, au început negocierile, negocierile constituind conţinutul actului doi al piesei zilei de ieri. Ungurii au deschis gura să ceară, dar n-au mai apucat, pentru că negocierile au durat cât să deschidă gura, pe care au închis-o imediat, deoarece s-a auzit o comandă pur patriotică: Afară! Ce curaj pe Antonescu şi Ponta! Mai ceva ca Ceauşescu în  ٰ 68 . Aşadar, s-a rezolvat şi chestia asta. Mai rămâne guvernul, creşterea salariilor şi a pensiilor, locuri de muncă, autostrăzi, leul cât euro şi alte fleacuri asemănătoare. Să mai tragem cortina?

Comments

  1. SUNTomulDErandSImieIMIpasa says:

    pamflet-,,Porcii”…