Șeful securiștilor l-a găsit pe capul teroriștilor de la Reșița, din decembrie 1989!

În evenimentele din decembrie 1989 de la Reşiţa au murit 24 de militari şi civili, dar oficial nu există vinovaţi. Odată cu redeschiderea „Dosarului Revoluţiei“, ziarul Express de Banat vă prezintă mărturiile a doi dintre protagoniştii acelor zile. Comandantul Securităţii din Caraş-Severin, Aurel Mihalcea, îl arată cu degetul pe Todor Stepan, iar liderul revoluţionarilor, Dumitru Nicolae Vlădulescu, nu îi cruţă pe niciunul dintre cei doi.

Săptămâna trecută, pe grupul public Express de Banat de pe Facebook, a apărut o postare cu mărturiile celui care, în momentul căderii lui Nicolae Ceauşescu, era şeful Securităţii din Caraş-Severin. Col. (r) Aurel Mihalcea, acum pensionar retras la Piatra Neamţ, şi-a publicat versiunea adevărului său despre evenimentele petrecute la Reşiţa în decembrie 1989, în urmă cu 5 ani, într-o revistă de circulaţie restrânsă: „Vitralii – Lumini şi umbre, Revista Veteranilor din Serviciile Române de Informaţii“ (nr. 9 din decembrie 2011, paginile 56-64). Dezvăluirile fostului şef al Securităţii cărăşene nu ştim să fi făcut obiectul niciunui ziar din Banat, fie pentru că informaţiile nu au ajuns pe mâna ziariştilor de aici, fie pentru că ele deranjau la vârf. Şi când spunem „la vârf“, ne referim la cel ce s-a aflat până de curând în vârful judeţului Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde. Care este legătura între Frunzăverde şi amintirile lui Mihalcea? Potrivit fostului securist-şef al judeţului, protagonistul negativ al acelor zile este colonelul Todor Stepan (decedat în 2011), cel care avea să fie ridicat la gradul de general de brigadă în anul 2000, pe vremea când ministrul Apărării era Sorin Frunzăverde. Care îl făcuse pe Stepan şeful Cancelariei Filialei Caraş-Severin a Partidului Democrat, dar şi şeful său de cabinet, pe când Frunzăverde era deputat PD.

Totodată, numele lui Todor Stepan apare în calitate de intimat în Încheierea nr. 469 din 13.06.2016, pronunţată în dosarul nr. 1483/1/2016, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a confirmat redeschiderea urmăririi penale în „Dosarul Revoluţiei“.

Col.(r) Aurel Mihalcea nu putea face abstracţie de rolul jucat în acele zile de Nicolae Vlădulescu, unul dintre liderii revoluţionarilor de la Reşiţa, preşedinte al organizaţiei judeţene a Frontului Salvării Naţionale, în prezent directorul Teatrului de Vest din municipiu. Express de Banat prezintă, în cele ce urmează, mărturiile lui Mihalcea şi Vlădulescu, ambele indicându-l pe Stepan ca având un rol determinant în pierderea de vieţi nevinovate, în acel decembrie, la Reşiţa.

14 maşini sovietice la Reşiţa: una distrusă şi doi morţi!

Numit în mass-media acelor vremuri „şeful teroriştilor“ din Caraş-Severin, Aurel Mihalcea consideră că este „dator, ca fost şef al Securităţii din Inspectoratul MI al judeţului Caraş-Severin, să contribui la ridicarea vălului de dezinformări, minciuni şi manipulări care s-au vehiculat despre cadrele de Securitate. Acum putem, după atâţia ani, să înţelegem cum şi de ce, în decembrie 1989, s-au putut petrece acele grozăvii, cine au fost cei care fabricau scenariile, cine au fost cei care le ordonau, le răspândeau sau le executau“.

Aurel Mihalcea ţine să sublinieze, încă de la început, că în 21 decembrie 1989, deci cu o zi înaintea fugii lui Ceauşescu, „au fost semnalate 14 autoturisme cu turişti sovietici în centrul oraşului Reşiţa; în preajma evenimentelor, pe şoselele judeţului circulau astfel de coloane, care au făcut obiectul cercetărilor efectuate de un colectiv condus de şeful Miliţiei – colonel Câmpeanu Alexandru (unul dintre autoturisme fusese distrus într-un accident soldat cu moartea celor doi pasageri). Consider că este un fapt deja clarificat că nu pentru turism veniseră aceştia în România“.

Referitor la acest aspect, Dumitru Nicolae Vlădulescu precizează: „Mașinile alea cu ruși au fost de prin noiembrie. Eu mă duceam des la Turda și mă întâlneam cu cel puțin 90 de maşini Lada. Rușii nu s-au implicat însă cu foc, ei s-au implicat psihologic. Aveau rolul să deturneze, să deformeze“.

Efectul Timişoara

Despre ieşirea în stradă a primilor manifestanţi reşiţeni, ulterioară evenimentelor tragice petrecute la Timişoara, Mihalcea spune următoarele: „Starea de fapt creată în ultima parte a anului 1989, generatoare de revoltă a populaţiei, cât şi faptul că în toate instituţiile şi unităţile economice s-au organizat adunări având ca scop condamnarea celor petrecute în Timişoara, au culminat şi la Reşiţa, cum era previzibil, cu ieşirea în stradă a demonstranţilor încă din 21 decembrie. Aceştia au ocupat piaţa centrală a oraşului şi manifestau, scandând revendicări legate de condiţii mai bune de muncă şi viaţă: apă caldă, căldură, aprovizionare etc., şi exprimându-şi simpatia faţă de timişoreni. De menţionat că în tot acest timp, cadrele MI din toate localităţile judeţului nu au intervenit pentru a împiedica aceste manifestări, în ciuda instrucţiunilor primite de la conducerea de partid locală“.

În a doua parte a zilei de 21 decembrie, o parte dintre demonstranţi au pătruns în sediul Comitetului judeţean de partid, astăzi Palatul Administrativ. „Personalul militar din Inspectoratul MI Caraş-Severin care asigura paza sediului şi a oficialităţilor de atunci s-a comportat exemplar, susţine Mihalcea. Împreună cu liderii demonstranţilor, aceştia au reuşit să atenueze unele stări tensionale care începuseră să apară, au determinat încetarea lozincilor incitatoare la dezordine şi a zvonurilor alarmiste cu tentă de violenţă. Numeroase au fost măsurile luate de conducerea Inspectoratului, la solicitarea liderilor, în acea noapte, spre a împiedica săvârşirea de acte cu implicaţii imprevizibile“.

Trecerea lui Vlădulescu la conducere

Aurel Mihalcea ajunge şi la momentul întâlnirii cu Vlădulescu. „Pe timpul nopţii de 21-22 decembrie am fost solicitat de liderul ad-hoc al revoluţionarilor pătrunşi în sediul Comitetului judeţean de partid, un pictor, pe nume Nicolae Vlădulescu (devenit ulterior preşedintele FSN Caraş-Severin), să verific prin subordonaţii mei numeroasele zvonuri alarmiste sau de natură incitatoare. De asemenea, i-am pus la dispoziţie mijloacele umane şi tehnice necesare pentru a se adresa demonstranţilor, asigurându-i că Securitatea este de partea lor. Încă din 21 decembrie, conform ordinului transmis telefonic de generalul Iulian Vlad, armamentul din dotarea subordonaţilor a fost depus la rastel, iar ofiţerii şi subofiţerii de Securitate au fost instruiţi să nu părăsească unitatea decât la ordin şi să nu răspundă la eventuale provocări“, povesteşte fostul securist-şef.

Dumitru Nicolae Vlădulescu mărturiseşte că a făcut arestări chiar şi înaintea fugii lui Ceauşescu: „Erau doi securiști fugiți în Colonia Oltului, i-am luat, în 21 seara, în 22 dimineața am mai arestat doi“.

Amintind că manifestările de revoltă împotriva lui Ceauşescu au continuat şi în dimineaţa zilei de 22 decembrie, „când coloane de muncitori de la marile obiective economice ale municipiului Reşiţa s-au deplasat spre centrul oraşului, scandând lozinci anticeauşiste, şi s-au alăturat celor ce ocupaseră piaţa centrală în ziua precedentă“, colonelul Mihalcea ajunge şi la momentul din după-amiaza zilei de 22 decembrie, deci după fuga lui Ceauşescu: „Pe tot parcursul zilei de 22 decembrie manifestările nu s-au soldat cu incidente, iar procesul de preluare a puterii a decurs în mod paşnic, aşa cum s-a petrecut şi în alte oraşe ale judeţului, cu excepţia municipiului Caransebeş. După alegerea comitetului provizoriu al Frontului Salvării Naţionale pe judeţ, preşedintele acestuia, Nicolae Vlădulescu, ne-a convocat în după-amiaza zilei de 22 decembrie (pe subsemnatul şi pe şeful Miliţiei judeţene) la sediul Prefecturii de azi, ce se afla încă sub paza instituţiei noastre. Cu această ocazie, a evidenţiat modul reuşit în care cadrele Inspectoratului nostru au acţionat, prevenind acţiuni violente şi acte de dezordine în municipiu, şi ne-a fixat sarcini pentru a doua zi, când urma să ne prezentăm din nou la el. La terminarea discuţiilor a ţinut să ne aducă mulţumiri din partea FSN şi, prin noi, tuturor cadrelor din subordine, pentru sprijinul acordat, pentru evitarea apariţiei unor victime, pentru faptul că a fost posibil să nu se tragă nici un foc de armă în Reşiţa“.

Stepan, după chipul şi asemănarea lui Militaru

Arestarea lui Ceauşescu, în 22 decembrie, în jurul orei 18, urmată de transportarea acestuia sub escortă la garnizoana din Târgovişte, a fost urmată în acea noapte de apariţia aşa-zişilor terorişti, nu doar la Bucureşti.

„Noaptea de 22 spre 23 decembrie a însemnat şi pentru judeţul Caraş-Severin, aminteşte Aurel Mihalcea, o cotitură nefastă în desfăşurarea evenimentelor, urmare celor orchestrate de la Bucureşti de echipa generalului Nicolae Militaru, proaspăt numit la conducerea Armatei, despre care ştiam că fusese trecut în rezervă pentru activitate de trădare în favoarea unei puteri străine. Ca profesionist al informaţiilor, presimţeam că această numire nu este de bun augur, iar faptele reprobabile şi atrocităţile comise în zilele următoare în Reşiţa au dovedit că nu m-am înşelat. Şi asta s-a întâmplat pentru că în unele judeţe (ca şi în Caraş-Severin) au existat comandanţi militari zeloşi, după chipul şi asemănarea generalului Militaru, care i-au urmat orbeşte ordinele, devenind principalii factori destabilizatori ai noii puteri“.

După chipul şi asemănarea generalului Militaru, comandant la Reşiţa avea să devină colonelul Todor Stepan, care prelua atunci funcţia lui Mihalcea, de şef al Securităţii din Caraş-Severin! „În ziua de 22 decembrie, Securitatea judeţeană a fost preluată sub control de colonelul Teodor Stepan, la data respectivă şef al Centrului Militar al judeţului Caraş-Severin şi, după cum au urmat lucrurile, se părea că ne vom continua activităţile specifice în noua subordonare a FSN, povesteşte Mihalcea. Pe radarele de la graniţă apăruseră ţinte aeriene într-un număr atât de mare, încât ne pregăteam să facem faţă unui eventual atac aerian. Liniştea ce se aşternuse în conştiinţa noastră de militari, cum că ne-am făcut datoria în acele condiţii deosebite nu a durat însă decât până în seara zilei de 22 decembrie, când am constatat că legăturile telefonice ne-au fost tăiate, când a început lansarea unor zvonuri, precum atacarea de către trupe nedefinite, otrăvirea apei etc.“.

„Mihalcea – un vierme! Stepan – un jeg!“

Revoluţionarul Nicolae Dumitru Vlădulescu este şi acum… revoltat: „Îmi este adus Mihalcea ca martor al Revoluției de la Reșița. E total aberant! Ăla e un Robin Hood, mai puțin și se declară eroul Revoluției de la Reșița! El a fost comandant de Securitate, un parșiv! Problema este că unii îl consideră martor esenţial în Revoluția de la Reșița. El nu a fost nimic, a fost un vierme, ca și Stepan! El are ce are cu Stepan, nu cu Revoluția Română, că Stepan ar fi vrut să-l facă pe el. Erau mulți care vroiau să-l facă și dacă îi lăsam îl și făceau. Stepan a fost unul dintre dușmanii națiunii ăsteia. De Mihalcea nu aș zice așa ceva. Mihalcea nu merită să vorbesc despre el. Nu pentru ceea ce a făcut la Revoluție, ci înainte. Sunt multe familii, necăjiți, nenorociți pe viață din cauza lui, familii destrămate, blestemate. Colegii mei vorbesc acum fiecare pe limba lui. Toți cred că dețin adevărul, dovadă clară că suntem total dezorganizați. Trebuia să ne organizăm, să fim o putere, nu masă de manevră“.

În ceea ce-l priveşte pe Mihalcea, Vlădulescu susţine că „durerea lui cea mare a fost că noi i-am confiscat de acasă, avea casa lângă Poliție, câteva sute de ofrande de pe la Naidăș, whisky, țigări, ciocolată, băutură de toate genurile și le-am băgat în pivniță. Ele au fost inventariate, dar nu s-a atins nimeni de ele. Asta a fost durerea lui cea mare“.

Stepan ar fi tras din 17 decembrie!

Ambii însă, şi Mihalcea, şi Vlădulescu, confirmă o întâmplare care l-a avut în prim-plan pe Stepan, din perioada izbucnirii revoltelor în Timişoara. O întâmplare care spune totul, sau aproape totul, despre cel ce conducea atunci Centrul Militar Judeţean Caraş-Severin.

„Stepan, cu două zile înainte de revoluție, la o ședință cu toți comandanții, s-a ridicat singur, cu voce tare, și a spus să-i împușcăm pe toți care ies în stradă! O știu din surse clare! Era un jeg, nu am avut niciodată încredere în el!“, spune Vlădulescu. Iar Mihalcea pare să vorbească aceeaşi limbă: „Atunci când Ceauşescu a ţinut vestita sa teleconferinţă din 17 decembrie, legată de evenimentele din Timişoara, la încheierea teleconferinţei, colonelul Teodor Stepan a fost singurul din sală care s-a ridicat şi a condamnat tulburările din Timişoara, cerând primului secretar al judeţului dreptul de a interveni cu unităţile militare din judeţ, pentru a executa, exemplar, ordinele comandantului suprem“.

Vom reveni. Urmează orele şi zilele în care la Reşiţa a început să se tragă. Zilele cu aşa-numiţii terorişti.

• Tweet
• Pin It