Searbădul nici… nici al politicii și ofertantul acord

Merită să te apropii puțin de politică! Merită însă să scrii mult, neobosit, despre acord.

Să începem cu un context: Nici guvernul, nici parlamentul nu a/au oprit/reacționat/făcut etc.? Singular sau plural? Ce zice norma și ce influență are uzul? Nu-mi rămâne decât să las ca avertisment faptul că avem de-a face cu libertate și opțiuni.

Dacă atât norma, cât şi uzul resping un enunţ de tipul: *Guvernul și parlamentul vrea binele poporului., formularea cu nici… nici este tolerată şi în combinație cu predicatul la singular: Nici guvernul, nici parlamentul nu a reacționat. Totuși, de la toleranță până la recomandare e un drum destul de lung. Astfel, exprimarea cu predicatul la plural este cea recomandată. Intervin logica, principiile simetriei și egalității; raportul logic de asociere, de egalitate deplină între constituenţii subiectului multiplu, se vede materializat și la nivel de cuvânt. Mai mult, acordul la plural este singurul posibil în situaţiile în care subiectele sunt de persoane diferite sau când predicatul propoziţiei este exprimat printr-un verb copulativ sau printr-un verb la diateza pasivă:

Nici eu, nici el nu suntem potriviți pentru o funcție politică.

Nici colega mea, nici partenerul meu nu sunt toleranţi.

Nici premierul, nici președintele nu sunt toleraţi de noi.

Dacă lucrurile sunt atât de perfect așezate, de ce am strica ordinea cu o excepție?

Fără prea multe vorbe, pledez pentru plural: Și guvernul, și parlamentul au grijă ca treburile statului să meargă bine. → Nici guvernul, nici parlamentul nu au grijă…

Pe lângă şi… şi, nici… nici, româna actuală mai foloseşte perechea atât… cât şi (în exprimarea emfatică). Această pereche, prin semantica sa pronunţat asociativă, întăreşte unitatea subiectului multiplu, de aceea apariţia predicatului la plural (ca la coordonarea copulativă cu şi) stă sub semnul obligativității: Atât guvernul, cât şi parlamentul iubesc mult poporul.

Pe de altă parte, când se utilizează corelativele nu numai… ci şi/dar şi, predicatul are formă de singular: Nu numai guvernul, ci şi parlamentul ne-a părăsit. Unul dintre subiecte este considerat de către vorbitor ca adăugat, cumulat, prin urmare acordul se face cu acest subiect, situat în dreapta lui ci şi/dar şi; în topica inversă, predicatul se acordă cu subiectul din stânga lui ci şi/dar şi: Ne-a fost alături nu numai guvernul, ci şi parlamentul.

Mai las aici câteva cuvinte și câteva exemple: acordul la singular este singurul acceptat atunci când elementele componente ale subiectului multiplu formează un bloc semantic unitar. Te pui cu sensurile? Cu tradiția? Cine ar îndrăzni să corecteze formula A fost odată un moş şi o babă (…)? E clar că ea face parte dintr-un tipar narativ, instituit prin tradiţie, iar o reevaluare în vederea corectării unor formule consacrate ar suprima din farmecul unor genuri ce se supun altor reguli. Prin urmare, un acord gramatical (Au fost odată un moş şi o babă.) ar suna tare bizar! Frecvenţa poate impune uneori forme discutabile din punct de vedere gramatical, dar consacrate prin uz. Este cel mai elocvent exemplu în acest sens. Mai mult, basmele populare sunt creaţii orale, aparţin limbii vorbite, astfel încât păstrarea singularului aduce o notă de naturaleţe şi de autenticitate.

Alte exemple în care singularul își vede de treabă:

Punctul şi virgula este semnul de punctuaţie care nu ne dă bătăi de cap.

Nimeni şi nimic nu va schimba această lume cu-ale ei răutăți și bunătăți.

S-a ales praf şi pulbere de toată munca mea!

De când e lumea şi pământul, atâta prostie strânsă la un loc n-am mai văzut!

În atenția celor care iau în brațe hipercorectitudinea:

Acelaşi tratament se aplică şi unor îmbinări ca: numele şi prenumele, limba şi literatura, ştiinţa şi tehnica, situaţii în care sensul individual este anulat în favoarea înţelesului ansamblului.

Încă ceva, apropo de acord, există virgulă înainte de și! Omisiunea ei ar fi o năzbâtie limbistică sau chiar o greșeală… gravă!

Şi Preşedintele, şi premierul, și şi ministrul de externe se contrazic pe tema alegerilor. Repetiţia şi şi poate fi socotită neliterară, iar definiţia cacofoniei ar întări ideea evitării unei astfel de alăturări. Pentru discursul uzual însă nu e vreo mare bizarerie. Jocul literar-neliterar e mereu interesant şi este de luat în calcul când vorbim de context şi de adecvare situaţională.

Aceeaşi situaţie este şi în cazul exprimării emfatice cu nici… nici (în acest caz predicatul are formă negativă): Nici preşedintele Franței, nici premierul în retragere şi nici fostul ministru de externe nu vorbesc bine limba engleză.

• Tweet
• Pin It