„Salutare, măi dragă sistem! Ești bine, sănătos sau degrabă și repetat potrivnic?”

Așa își începe epistola Alina Stancovici, managerul Spitalului Județean de Urgență Reșița, adresată metaforic sistemului de sănătate. Mai precis, celor care au amendat Spitalul pentru neregulile descoperite la Staționarul III.

Tristă, Alina Stancovici constată, cu amărăciune, că anul acesta a început la fel cum s-a terminat cel trecut, cu scandaluri, controale și amenzi. În opinia sa, spitalul spitalul nu e al managerului, nu e teatru de război, nu e casă de pariuri, ci locul de care avem nevoie cu toții la un moment dat, indiferent cum ne numim sau ce poziție ocupăm vremelnic în această lume!

Dincolo de aceste constatări, are o mare nedumerire: „Măi, dragă sistem, câți bani ai oferit tu în ultimele 4 luni Spitalului Județean de Urgență din Reșița ca acum, în contrapartidă, să aplici atâtea amenzi, să împarți sudalme și palme? Nu mai departe de ieri, când Direcția de Sănătate Publică Caraș-Severin a «premiat» spitalul cu o amendă de 25.000 lei!!! Da, exact maximul, minimul fiind de 10.000 lei, dar la valoare noastră și la vântul care bate în conturile spitalului e tot ceea ce lipsea! Te întreb măi, dragă sistem, de ce ne-ai amendat? Aaa, pentru că în urma unor controale efectuale la finele anului trecut ai constatat că Staționarul 3 este o bombă cu ceas! Așa e, am constatat și eu când am venit manager, dar nu cred că e cineva care să nu știe că acea clădire e de 60 de ani și că a rămas într-o paragină cruntă. Din acest motiv am cerut spitalul modular!

Ne-ai dat 30 de zile pentru igienizare, reabilitare și amplasarea unei stații de oxigen, dar întreb și eu, așa… pentru un prieten: Cu ce bani? Avem conturi blocate și datorii istorice! Da, avem buget, dar regele e dezbrăcat…

În ce condiții? Cu aproape 80 de pacienți infectați cu SARS-CoV-2 pentru care nicio autoritate nu își asumă relocarea în alte spitale ca măcar să încercăm să facem lucrări de igienizare.

Un spital județean nu se poate păstra și nu își poate eficientiza activitatea făcând apel la donații sau la unele instituții publice, la infinite angajamente de plată și la o sarabandă de amenzi”, se arată în Epistola Alinei Stancovici.

Și se mai întreabă managerul celui mai mare spital din județ: „Dacă ceri, măi dragă sistem, atunci oferă! Dacă lovești prin semnătura amenzii, gândește înainte de a completa acele procese verbale de sancționare pe foi roz… că doar tipizatul contravenției e roz pentru acest spital! În rest, «la vie en rose cu maiul bleu… și pandemia peste noi». Oare amenda primită ieri conservă pe cineva pe un post, undeva? Oare cineva nu face un joc dublu mâncând o pâine de la spital și una de la DSP Caraș-Severin? Sau altora le e teamă că bate vântul prea tare în acest sezon la Giurgiu și trage dinspre Dunăre? Și atunci, decât vânt de schimbare, mai bine un gest de suprimare a spitalului? De data acesta întreb nu pentru, ci despre mai mulți «prieteni».”

O altă întrebare firească este dacă nu cumva cu banii dați pe aceste amenzi nu ar fi fost mai bine să se fi cumpărat becuri pentru a se putea uita unii în ochii celorlalți, ca în zicala cu paiul și bârna, ori dacă, cei care au dat amenzi știu că cei huliți și arătați cu degetul au cumpărat pe banii lor materiale și substanțe pentru igienizarea unui palier de la Staționarul III, riscând să se îmbolnăvească de COVID?

„Oare știi tu, mă dragă sistem, că pentru a face o brumă de plată și pentru a nu intra în executare silită, ajungi să te rogi de recuperatori să te păsuiască, implori furnizorii de medicație să îți aducă 2 seringi preumplute pentru un bebeluș de la secția de Neonatologie, nu pentru că ar costa mult, ci doar 230 de lei, pe care am fi dispuși fiecare să îi aducem oricând de acasă, doar că produsul medical se găsește la un unic distribuitor la care datoriile sunt vechi și se sparg în contemporaneitate?

Da, măi dragă sistem, tu care ai abrutizat totul prin pârghiile permise unora, prin culoarul creat preferențial, ești capabil doar de făcut îngropăciuni! Spitalul acesta a luat în timp prea multe palme, a fost o vacă bună de muls pentru mulți, dar continuăm să-i cântăm prohodul și, prin orice mijloace, să-l sugrumăm dacă nu-l mai putem mulge”, mai spune managerul Spitalului Județean de Urgență Reșița.

În același ton ironic, metaforic, Alina Stancovici întreabă , „tot așa, pentru un prieten“, cine se face vinovat pentru starea jalnică a Staționarului III pentru care azi plouă cu ocară, sudalme și amenzi?

„De ce nu are oxigen? Dacă nu știi, sună un prieten! Iar dacă e să împărți dreptatea, fă-o corect și fără părtinire: întreabă managerii care au stat aproape 10 ani, dar și pe cei care au stat 2 ani cu picioarele pe masă ca-n filmele americane, pardon, ca în dosul tejghelei recepției de hotel, dar și directorii medicali care au stat mai întâi 8 ani, apoi 2 ani, apoi au gestionat starea de urgență și starea de alertă!

„Oare nu ar trebui ca banii pentru toate aceste amenzi încasate de 5 săptămâni să fie «donația demnității și asumării» celor care au îngropat spitalul? Ani de zile s-a trenat în creșterea grupului de interese, iar dacă vine cineva din exterior care nu știe și nu vrea să fure biscuiții din porția bolnavului îți strică feng-shuiul multimilenar deja, nu-i așa! Nemunca unora și lipsa de interes pentru pacient (a se reține a unora, pentru că nu e corect să generalizăm!), dar cu un salariu pentru care merită să stai la coadă la bancomat este la apogeu. Pentru o anumită categorie din acest spital există trei tipuri de răspunsuri la solicitarea conjugării verbului a face: Nu! Nu se poate! Și Nu vreau”.

Iar nemulțumirile managerului sunt mutate într-o altă zonă, aparent fără nicio legătură cu ceea ce scrisese anterior:
„Iar dacă se aplică regulamentul Comisiei de Disciplină ori a Consiliului Etic, pentru unii care se cred zeii acestui spital e ca o uzurpare de calități oficiale ori ca o înjurătură de mamă! Oare de ce nu te întrebi, măi dragă sistem, de ce pe aceștia nu-i ia nimeni, la rost și pe ce se bizuie sfidând de la regula bunului simț, a deontologiei profesionale până la cea a legii penale? E o nouă versiune a ecranizării, «Nemuritorii» cumva? Da, te anunț, măi dragă sistem, că nu am nicio o rușine și nicio remușcare că am băgat în Comisia de disciplină două nume sonore ale lumii medicale reșițene. Nu le contest calitățile profesionale, ci conducerea celor două secții, pe care le reprezintă și a căror activitate o coordonează, făcând apel la ei în mod repetat pentru a veni în sprijinul pacienților și a unei corecte și eficiente activități a secției, dublate de legalitate, umanitate și dedicare.

În altă ordine de idei, hai să ne înțelegem măi, dragă sistem! Mi-ai furat viața tatălui în mârșăvia numită Hexipharma, scandalul dezinfectanților diluați în România, când un necunoscut parlamentar de azi, pe atunci factor decident, îmi spunea că nu e nici vorbă de virus intraspitalicesc (dintotdeauna și-a apărat interesele, în ciuda unei bonomii doar de fațadă), iar acum în orice mod îmi vrei postul și liniștea!”

După atâtea insinuări și adevăruri scrise cu măiestrie literară, face câteva mărturisiri de suflet:

„Așadar, te anunț, măi dragă sistem, că eu am jucat corect: am intrat pe terenul tău prin concurs și, spre ghinionul meu, fără culoare politică! Nu am exersat managementul pe un milion de euro pentru că nu am avut niciodată atâția și nici nu îmi doresc că doar le-aș duce grija, iar dacă te prinde Covidul și mori în pandemie, pleci într-un sac nu într-un costum de firmă, în plus în cei 45 de ani ai mei am fost și pe la școală, nu doar cu socotitoarea, dar vezi tu, aș fi fost dispusă să fac echipă cu cei care știu acest lucru pentru că înțeleg că un profesor bun e cel care corectează învățându-te, nu umilindu-te!

În tot acest marasm de ocare, sudalme și amenzi, evident dominat de mulți bărbați, dar de puțini oameni, mizezi măi, dragă sistem că îmi voi strânge fustele și voi fugi la mama acasă! Știu că mereu îmi amintești prin «Constituția» aplicată că trebuie să plec acasă. Da, am o casă, nu sunt adunată de pe stradă și știu mereu drumul drept! Pot fi integră și loială, dar niciodată, oricât vei încerca să mă sperii și să mă umilești, nu voi pupa mâna care m-a lovit și nici fața celui care m-a scuipat! Poți să îmi iei liniștea, poți să îmi iei postul, dar niciodată nu mă vei putea opera de mine însămi, chiar dacă îți alegi cu fervoare chirurgul, anestezistul și pneumologul ! Demnitatea mea nu are preț și nici culoare politică, iar ca să îndur mojicia și nedreptatea o pot face fără anestezie, taie-mă și nu curge sânge, strânge-mă de gât, respir și nu tușesc!”

Finalul se vrea unul apoteotic: „Iar despre alte amenzi, ocare și sudalme care vor veni: le primesc, știu că nu vei suporta aceste rânduri și te vei răzbuna! Lucian Blaga spunea că «cine nu cade nu se poate ridica!» Asumă-ți, măi dragă sistem, demiterea mea, dacă nu sunt pe gustul tău, nu de alta, dar nu știu să fur și cum amenzile se țin lanț, nevoile mă vor învăța, iar atunci risc să iau șpagă și, fie mă legi, fie mă «imunizezi» cu un post de deputat…

Și dacă pentru mine e Anul Nou pe ritul vechi, fiind de naționalitate sârbă, îți urez, măi dragă sistem, ani mulți și luminați că prea ți s-a întunecat și cășunat, să trăiești mult, să înțelegi ce-i jigodismul! Și să mai știi că noi, sârbii, și în realitate, și în fotografie, privim în jos doar dacă ne admirăm pantofii, iar aceia trebuie să fie fără șireturi ca să nu ne aplecăm pentru a le lega ori dezlega și de piele întoarsă pentru că întotdeauna alegem asfaltul și nu mlaștina. Tatăl meu, un sârb autentic, avea o vorbă: «să fii umil doar în fața lui Dumnezeu pentru că ești din pământul lui și să fii demn și nobil pentru că ești sârb!»

Pentru că sunt fiica tatălui meu și am numele lui, pentru felul sârbesc de a fi, pe care tu, măi dragă sistem, nu poți să îl înțelegi, nici să-l apreciezi, semnez:

Alina Stancovici,
Managerul Spitalului Județean de Urgență Reșița”