Cazurile în care animale sălbatice aflate în căutare de hrană sunt văzute la periferia orașelor din zonele montane nu mai sunt o noutate pentru locuitorii sau turiștii dornici de poze cu „Bamby” sau ursul „Baloo”, varianta autohtonă. Doar că atunci când o sălbăticiune cutreieră nestingherită un cartier populat al Lugojului, trebuie să ne punem câteva întrebări serioase legate de acest comportament și de atacurile ori pericolul transmiterii unor boli grave la animalele de companie sau chiar la om.
O imagine surprinzătoare a fost înregistrată vineri-noaptea de un locuitor de pe Splaiul 1 Decembrie 1918, chiar în momentul în care încerca să intre în scara blocului. Chiar dacă artera se află pe malul Timișului, fiind una intens circulată atât de mașini, cât și de câinii hoinari, o vulpe se hrănea liniștită din mâncarea aruncată de „oameni inimoși” pentru patrupedele comunitare ori pisicile care își fac veacul prin cartier. Nici măcar lumina telefonului nu a reușit să o facă să renunțe la masa de seară.
„M-am întors acasă vineri, în jur de ora 1 și tocmai ce mă pregăteam să intru în scara blocului, când am văzut vulpea cum mânca din boabele aruncate pentru câini. Am încercat să o alung, dar fără rezultat, apoi am scos telefonul și i-am făcut poze. Pe aici la orice oră circulă mașini sau câini, dar ea nu avea nici o treabă. A plecat până la urmă, dar fără să pară speriată, de aceea nu mi s-a părut un comportament normal. Locuind aici, pe malul Timișului, am văzut de toate: nevăstuici, șobolani, șerpi, dar o vulpe în mijlocul blocurilor încă nu am văzut până acum”, a povestit V.M.
Oportunism sau înmulțire excesivă
Specialiștii atrag atenția că aceste comportamente nu sunt normale pentru o sălbăticiune, dar inclusiv omul contribuie cu bună știință la înmulțirea acestor contacte neprevăzute, care se pot termina uneori cu urmări mai mult sau mai puțin grave, atât pentru om cât și pentru animal. „În primul rând, omul este cel care determină și atrage animalele sălbatice în oraș, prin faptul că dă mâncare la câinii și pisicile comunitare. Orice animal sălbatic este oportunist și încearcă să obțină mâncare cu un minim de efort sau deloc dacă se poate. Pericolul nu constă în faptul că vine odată, mânat de foame și apoi dispare, ci în faptul că își creează un automatism care îl va apropia tot mai mult de sursa de hrană constantă, iar la un moment dat va încerca să o apere de orice intrus, fie el om sau alt animal. Indiferent de mărime, că vorbim de vulpi, jderi, șacali, lupi sau căprioare ori mistreți, fiecare din aceste specii au instincte, care se pot activa oricând, cu atât mai mult în lipsa hranei sau în perioada de reproducere și din animalul drăgălaș poate deveni un atacator feroce, capabil să producă răni grave sau să transmit boli. De asemenea, unele specii s-au suprapopulat și caută noi teritorii sau cel mai frecvent animalele intră accidental în localități, se dezorientează și de acolo pornește totul. În zona Lugojului nu putem vorbi de un fenomen al animalelor sălbatice care invadează cu regularitate zonele populate, ci doar de cauze cum sunt cele enumerate mai înainte. În schimb, pe toate șoselele de intrare sau ieșire din Lugoj, Făget sau Buziaș întâlnim anual cazuri de accidente provocate de mistreți, căpriori, vulpi, iepuri sau chiar fazani”, informează reprezentanții AJVPS Timiș.
Recomandarea venită unanim din partea celor aflați în domeniu este de a nu trata animalele sălbatice ca pe cele de pluș, încercând să le mângâiați sau să vă apropiați la o distanță de contact. Acestea nu trebuie nici încolțite sau hăituite, ci atenționate de la depărtare prin zgomot sau bătut din palme și în majoritatea cazurilor vor dispărea așa cum au venit.