Să fim mai buni, mai iertători, mai nu știu cum!

Au trecut trei zile de la scandalul cu Bismark al Austriei? Au trecut. Ba chiar mai mult de la isteriile politicienilor noștri revoltați până în vârful urechilor de refuzul de a ne primi în Schengen. Câtă zarvă la televizor, cât scandal și înjurături pe Facebook, câte amenințări cu represalii la adresa benzinăriilor OMV, a bancomatelor Raiffeisen Bank și a pârtiilor de schi din Alpii lui Kurz! Ce revoltată era Opoziția din Guvernul Ciucă, alde Ciolacu și Grindeanu, că își mută conturile de la băncile austriece în cele românești. Mamă, mamă! Să moară de gât cu Kurz ăla, nu alta. Bine, toți își aduseseră aminte de celebra reclamă care a făcut istorie de-a lungul anilor în România comunistă: „Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui.”. De aici și curajul populiștilor la ceas de seară.

În primă fază, și Iohannis sărise de cur în sus, iar după el s-or luat și alți liberali destoinici, gen Romeo Dunca. Romică prinsese momentul cel mai favorabil cu putință și-și îndemna concetățenii iubitori de schi, bob și săniuș să renunțe la Innsbruk, Ischgl și Kitzbuhel pentru stațiunile de iarnă de la noi. Câteva zile și-o frecat mâinile de bucurie, până într-o dimineață când Klaus s-o trezit cu un telefon de la rudele pe cale paternă: „Bă, Klausică, ia bagă-ți mințile în cap cu boicotul tău la OMV și bancomatele Raiffeisen Bank, că nu-ți mai trimitem jucării și bomboane fondante de Crăciun.”. Și uite așa s-a dezumflat neamțul gonflabil de parcă n-ar fi fost niciodată supărat pe Onkle Kurz, în timp ce Romeo al nostru a avut de ales între Alpii austrieci și stațiunea aia celebră din Croația care e și moneda națională a Botswanei. Pentru iubitorii de manele, cântece de mahala și integrame, stațiunea asta începe cu litera „P” și se termină cu „A.” Așadar, după trei zile de mult zgomot pentru o nimica toată, exact ca în basmele cu nunta la români, am uitat și de amenințări, și de presiuni ori de declarațiile alea făcute la televizor de ai fi zis că războiul româno-austriac stătea să înceapă.

Așa și cu spectacolul ăsta de Meri Crismăs, cu îndemnuri și urări postate pe Facebook: „să fim mai buni”, „să fim mai înțelegători”, „să avem sufletul curat”, „ajută-ți aproapele”, „să fim mai drepți”, „dăruiește din toată inima”, „fiți mai înțelepți”, „să iertăm și să iubim” și câte și mai câte urări de suflet. Câte timp credeți că va trece până când vom uita și de urările astea creștinești? Până la Paște? Poate la Paștele cailor. Mai mult de atât? Părerea mea e că două, trei zile până se așază bine în noi, cârnații, caltaboșii și piftia încă vom trăi magia Crăciunului. Și tot așa, până la Hepi Niu Iăr, dar nu mai mult de Sfântul Ioan Botezătorul, vom avea alte preocupări legate de mâncare și petreceri, după care Dumnezeu cu mila. Nu mă credeți? Stați să treacă popa cu crucea de Bobotează și o să vedeți cât de buni, de iertători și de iubitori vom fi!

• Tweet
• Pin It