Să cânte Caliu: Am cartofi, dar n-am ulei!

După un conculimbaj liniștit de un an și ceva, fără farfurii sparte și pahare făcute țăndări, dar și fără prea multe voci ridicate, în frumoasa familie pesedisto-liberală încep să se audă primele zumzete de nemulțumire. De la prea mult bine, ca să ne fie clar. Că fie vorba între noi, până acuma fiecare și-a văzut de aia a mă-sii, lăsându-ne pe noi să credem că un mariaj mai toxic ca ăsta dracu o mai văzut. Sanchi. Șmecheri și unii, și alții au înțeles că o soluție mai bună de atât la guvernare în țărișoara asta nici nu s-a inventat. Adică mulg pe rând!

De ceva timp se observă oarece vânzoleală. Nu mare, mare, suficient însă să înțelegem că niciodată Stânga nu-i ca Dreapta și invers, iar pe cale de consecință, nu întotdeauna au loc amândouă în mapa de la guvern. Bunăoară, pesediștii se pregătesc să-l pună pe Ciolacu în locul lui Ciucă. I-au comandat costum nou, de la cel mai bun croitor de la el din județ, jachetă, cravată, ciorapi, pantofi, mă rog, tot ce ține de trusoul de nuntă, singura dilemă fiind lăutarii ce vor cânta la bairam: Taraful Caliu sau Taraful de la Vărbilău. Cei mai mulți l-ar vrea pe Caliu cu a lui cântare „Am o fustă creață, creață”, numa’ că s-ar putea ca ăsta să aibă concert taman în perioada aia în capitala culturală a Europei, Timișoara. Până la urmă sunt convins că se vor descurca, că, vorba aia: „cine n-ar vrea să cânte la masa pesedeului?”

Din câte se aude, oamenii lui nea Marcel ar mai vrea să pună mâna pe câte un minister condus acum de liberali. Camarazii lu’ Ciucă n-ar prea vrea ca odată cu schimbarea primului ministru să renunțe la ministerele ce le dețin în prezent. Să nu vă gândiți la nu știu ce lucruri murdare. Doar că, onești și cinstiți, liberalii invocă faptul că s-au obișnuit cu ministerele pe care le conduc, cu portarii, femeile de serviciu, secretarele-dactilografe, cu praful de pe mobilier, cu mersul autobuzelor și tramvaielor. Și, atunci, de ce această rotire a cadrelor ca pe vremea comuniștilor? Lasă-i, frate, acolo unde se simt ei bine, că pentru noi tot rău va fi.

Da’ asta nu-i totul. Pesediștii ar vrea să pună taxa aia de 1% pentru marile companii. Liberalii, nu și nu. Cică să ne purtăm cu mănuși cu ei, să le vorbim frumos, să nu sărim calu’, că asta ar conduce la o instabilitate fiscală, la o creștere majoră a prețurilor, ar goni investitorii din țară și am rămâne în curul gol, săraci și vai de noi. Să ne fie de învățătură de minte. Zău, mă? Ăstora să nu le pui taxă pe profit că se supără, se fac ai dracu și se întorc la ei acasă, dar nouă, tu, stat, ne iei două, trei rânduri de piele în fiecare an. Nu? Ne iei că vezi că suntem fraieri și nu zicem nici pâs. „Lasă, bă, că voi sunteți obișnuiți cu taxele astea. Nu-i așa?” Așa e, bre, așa e, voi întotdeauna ați avut dreptate, în timp ce noi, noi ne-am mulțumit cu cântarea lu’ Caliu: „Am cartofi, dar n-am ulei și fac foame lângă ei.”.

• Tweet
• Pin It