Repede îți sare muștarul, musiu. Cum nu-ți convine ceva, cum sari de cur în sus. Înainte mai țineai la tăvăleală, dar de la o vreme parcă ești alt om. Te cred, ai mai obosit și tu, nu mai ești ca în urmă cu doi ani și ceva când ai preluat Consiliul Județean, neuronii, tot mai puțini, îți tulbură și mai mult mintea (asta ca să folosesc o sintagmă de-a ta), te lași dus de val și în loc să te concentrezi asupra lucrurilor serioase, te ții de prostii. Te pui să-mi dai replică la un editorial cu Giusy, șoferul tău, cel care face cât doi vicepreședinți de CJ și care de 1 Decembrie a fost moț în pozele postate pe Facebook. Asta de parcă n-ai avea altceva mai bun de făcut în cele opt ore de bugetar.
Păi tu, Romi, ești în toate mințile? Întreb, ca să știu ce să le răspundă unora. De ce dracului dai drept la replică la un editorial de tot rahatul care nu adună mai mult de 10 like-uri, după cum singuri afirmi. Spune-mi și mie, să nu mor prost: atât te duce capul ori chiar îți place cum ți-o zic metodic, finuț, fără jigniri, fără încrâncenare? Bă, Romi, eu n-am nimic cu Giusy. Din partea mea poți să-l iei să-ți piloteze și elicopterul. Sau TIR-ul. Eu doar am spus că locul lui nu era acolo. Și asta nu pentru că aș avea ceva cu omul ăsta, ci pentru că așa impune protocolul, pe care nu eu sau tu l-am inventat. Așa e de când lumea. Că tu nu înțelegi cum vine chestia asta, e treaba ta, mon cher.
Și mai e ceva, Romi dragă. Dacă ție îți plac oamenii simpli (atenție, pune pe cineva să corecteze pentru că „simplu” la plural se scrie cu un „i”, nu cu doi), zidarii care fac ziduri drepte (ar fi fost culmea să-ți fi plăcut cei care fac ziduri strâmbe!!!), faianțarii (nu faianțorii cum scrii tu) și șoferii care conduc mașinile mii de „kilometrii” (bă, Romi, să treci pe la mine să-ți dau un manual de gramatică de clasa a V-a), tot așa și mie îmi plac politicienii care atrag fonduri în județ, cum e, de exemplu, prietenul tău Nelu de la Primăria Reșița și de care ziarele și televiziunile scriu nu doar atunci când se fac de menune în parcările de la mare ori la nunțile prietenilor. Și e frumos din partea ta că în timp ce unii colegi de-ai tăi își amintesc cu drag despre studiile făcute la cele mai tari universități din țara asta, și nu numai, tu te lauzi cu vremurile în care mâncai pateu cu franzelă, stând pe câte o bordură la șușea. Asta e valoarea ta, bă, Romi, nu te supăra. Franzelă cu pateu, câta ceapă roșie, un gât de horincă și o cană cu apă rece.
Dar îți dau un sfat, puiucule, ba chiar două: lasă pâinea, că asta îngrașă și duce la diabet, și ridică-te de pe bordură, să nu faci hemoroizi. Că dacă faci e rău. Rău și pentru tine, rău și pentru ăia care au început să se obișnuiască cu partea ta dorsală!