Recuperarea respiratorie: Ce este și când e necesară?

plamani1

În perioada pandemiei s-a pus foarte mult accent pe recuperarea respiratorie. Nu numai pacienții care au trecut prin boala COVID-19 ar putea avea nevoie de acest tip de recuperare, ci și bolnavii de BPOC sau astm.

Alexandru Crișan, kinetoterapeut și specialist în recuperare respiratorie la Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara, a oferit toate detaliile despre acest subiect în cadrul unui interviu.

Care este diferența dintre kinetoterapie și fiziokinetoterapie?

tm4ua media express de banat (100x1000px)

În mare ele se intersectează, au multe elemente în comun, dar diferența este că fiziokinetoterapeutul lucrează mai mult cu curenți fizici. Fiziokinetoterapeuții sunt de obicei absolvenți de la Facultatea de Medicină și kinetoterapeuții sunt absolvenții de la Universitatea de Vest și lucrează mai mult cu exercițiile fizice. Evident că foarte multe elemente se îmbină. De obicei, în străinătate kinetoterapetul lucrează cu sportivii, iar fiziokinetoterapeutul lucrează cu pacienții. Dar nu există o lege care să spună că trebuie să fie așa.

Cine sunt pacienții care au nevoie de kinetoterapie și fiziokinetoterapie?

În general, pacienții care au patologii ortopedico-traumatice necesită și fiziokinetoterapia. În recuperarea respiratorie foarte puțin folosim partea de fizioterapie. Fizioterapia se folosește foarte mult în ameliorarea sindroamelor inflamatorii. Dacă există o inflamație locală, se lucrează pe acea problemă. Partea de kinetoterapie se referă mai degrabă la o gimnastică medicală pentru, de exemplu, cifoze scolioze, lordoze. Kinetoterapia înseamnă recuperare prin mișcare, deci exercițiile fizice efectuate de pacient pentru a corecta anumite posturi, deficiențe, etc Dacă se merge la un cabinet privat de exemplu, se recomandă cel puțin 10 ședințe. Un efect s-ar vedea deci după 10 ședințe.

Ce este recuperarea respiratorie?

Lucrez de peste 10 ani la Spitalul „Victor Babeș”, unde fac doar recuperare respiratorie. Înainte de Covid foarte puțină lume știa despre acest tip de recuperare. Nu exista o adresabilitate mare. Chiar am pus la dispoziție o aplicație, numită Pneumocontrol, inițial pentru pacienții cu astm și BPOC, două boli cronice și de când a început pandemia am făcut o secțiune dedicată pacienților post-Covid. Vă spun că de când a apărut Covid-ul a fost mult mai accesată față de perioada anterioară.

Ce presupune recuperarea respiratorie?

Presupune reeducare respiratorie, gimnastică respiratorie, presupune exerciții de expansiune toracică, antrenament special pentru musculatura diafragmatică. Conține foarte multe tipuri de exerciții și din păcate bolile pulmonare au multe manifestări extra-pulmonare. De exemplu, lucrăm cu formele severe și foarte severe de BPOC. La fel și în cazul Covid-ului, lucrăm cu forme moderate, severe și foarte severe. Sunt pacienți care din cauza imobilizării îndelungate la pat nu mai pot merge. La pacienții care au stat în zona roșie sau au fost la ATI, am fost solicitați pentru a-i învăța din nou să meargă, pentru a-i ridica la marginea patului. Nu ține strict de plămâni. Mulți dintre ei au deformări de coloană care au condus la modificări pulmonare. Cu acei pacienți se fac alte tipuri de exerciții. Sunt multe tipuri de exerciții care țin de această recuperare respiratorie. În cazul pacienților cu probleme neurologice de exemplu, starea lor se poate agrava cu tine de față. La un pacient cu probleme ortopedice, când simte că îl doare te oprești și închei ședința. Recuperarea respiratorie nici nu se poate face într-un simplu cabinet la un pacient cu formă moderată sau severă. Este nevoie și de aparatură specială și de colegi specializați, un asistent, un specialist pe terapie intensivă.

Când are nevoie un pacient de recuperare respiratorie?

Colegii noștri mereu recomandă recuperarea respiratorie acolo unde este cazul. În general, simptomul major pentru care ei se prezintă este dispneea, dar și oboseala musculară. Acestea se regăsesc în cazul pacienților care au avut Covid. Dacă vorbim de valul doi sau trei, ei bine acolo eram pe zona roșie și eram solicitați pentru a mobiliza pacientul care nu mai reușea să se ridice la marginea patului. Aveam pacienți cu care am lucrat și două luni.  Recuperarea depinde și de vârstă și de comorbidități. Lucrezi cu ei trei zile, starea se poate agrava, o săptămână fac pauză, apoi o iei de la început. Avem pacienți cu boli cronice care se confruntă cu o exacerbare, atunci nu mai poți lucra deloc cu ei. Sunt zile în care se simt rău, în care au febră și e cumva o necunoscută. Trebuie să discuți cu pacientul pentru că sunt mulți factori la mijloc.

Rămân internați?

Avem un compartiment special dedicat acestor pacienți unde se face o perioadă de internare de două săptămâni. Se face programare, iar pe lângă analize și alte proceduri imagistice se face și această recuperare respiratorie.

Contează starea psihică a pacientului?

Foarte mult. Nu am făcut studii, dar cu pacienții cu care am lucrat și care erau demoralizați, de obicei nu treceau peste boală. Am avut o cunoștință, un sportiv tânăr care a fost foarte speriat și din păcate a decedat. Eu vorbesc acum din experiența proprie,acumulată în timp ce am lucrat cu pacienții.

Cum îi motivați?

Kinetoterapeutul nu are un simplu rol de a veni și a face exerciții cu pacienții. Un medic vine, te consultă, te vede, apoi se ocupă asistentul care probabil stă mai mult până prinde vena sau face alte proceduri. Kinetoterapeutul trebuie să creeze o legătură cu pacientul pentru că nu putem lucra pentru el. Eu sunt acolo să îl motivez, să îi explic tehnica, să facă exerciții corecte, să știe în primul rând ce să facă. Eu trebuie să creez o legătură cu acel pacient pentru că altfel nu pot colabora. Poate sunt un kinetoterapeut bun, dar am nevoie de acel ceva pentru a discuta cu pacienții. Majoritatea suntem veseli, suntem bine-dispuși pentru că dacă am fi morocănoși am transmite acea energie și nu am mai avea aceleași rezultate. Sunt ședințe în care poate stăm mai mult de vorbă, iar toate acestea fac parte din recuperare. În acest moment compartimentul de recuperare este în construcție. Se va face o clădire extrem de frumoasă. Noi lucrăm pe saloanele dedicate nouă. Dar când aveam o sală de sport, strângeam toți pacienții și uneori ieșea un show. Ei comunică între ei, văd că sunt și alți pacienți cu aceeași boală, se împrietenesc mulți dintre ei, pleacă împreună la stațiuni, fac și acolo tratamente. Un kinetoterapeut vine și acasă și îți modifică mediul, cum ar fi că îți strânge covorul să nu te împiedici. Aceasta este o ramură specială a kinetoterapiei și se numește terapie ocupațională. Sunt multe lucruri pe care le face un kinetoterapeut.

A existat o diferență de vârstă în perioada pandemiei în ceea ce privește pacienții care au avut nevoie de recuperare?

A existat o diferență. În patologiile pulmonare cronice lucrăm de obicei cu vârstnicii. Am avut foarte mulți pacienți post-Covid de 30 de ani sau mai tineri. Avem toate categoriile de vârstă. Pacientul tânăr se recuperează mai ușor, are o altă complianță.

Din cine este formată echipa?

Partea de recuperare respiratorie trebuie mereu să conțină o echipă multidisciplinară. Asta înseamnă un medic pneumolog, asistenți, kinetoterapeuți, infirmieră, psiholog. Echipa ar trebui să conțină și un nutriționist, dar pe partea de recuperare respiratorie e mai puțin necesar. Deci putem aborda pacientul din toate unghiurile. Un pacient nu ajunge la noi fără recomandarea medicului. Nu putem să ne apucăm de treabă până nu este consultat de medicul pneumolog care pune diagnosticul. Abia după aceea știm ce plan de recuperare să creăm, iar acesta este individualizat.

Ce faceți în momentul în care pacienții nu au încredere în proces?

Este greu când se întâmplă situații de acest fel. Criteriul numărul unu pentru a face recuperare cu un pacient este ca acela să își dorească. Sunt pacienți care cred că poate se dau cu nămol și stau într-un bazin. Când văd că e vorba de muncă, renunță. Este greu. Covid-ul și stările grave îi motivează să muncească. Avem mulți pacienți care fumează și nu înțeleg că trebuie să renunțe la fumat. Noi ne facem datoria. În general, o ședință durează 40 de minute și în funcție de pacient putem să lucrăm de două sau de trei ori cu el pe zi. În cazul pacienților post-Covid fluctuează mult starea acestora.

Se reface țesutul pulmonar?

Depinde de patologie. Dacă de exemplu vorbim despre Bronhopneumopatia cronică obstructivă, unde principalul factor de risc este fumatul, funcția pulmonară nu se recuperează niciodată. Pacienții cu BPOC se prezintă la medic din cauza lipsei de aer. Când apare lipsa de aer, boala este avansată. Și dacă vine cu un volum expirator maximal de 50%, adică o capacitate pulmonară de 50%, noi vom lucra doar cu acea capacitate pulmonară. Nu vom putea îmbunătăți capacitatea pulmonară. Recuperarea respiratorie în cazul acestor pacienți se referă la îmbunătățirea funcțiilor extrapulmonare. Îl învățăm cum să își conserve energia. Asta înseamnă întărirea anumitor mușchi, de exemplu. În cazul pacienților post-Covid, în general funcția lor pulmonară revine la normal. Diferența este în cât timp. Sunt pacienți care nu fac nicio intervenție și se recuperează. Mulți dintre pacienți își schimbă modelul respirator. Trec de la o respirație adâncă la una superficială. Total ineficientă pentru că obosește mai repede și nici nu are timp oxigenul să ajunge la țesuturi. El poate rămâne cu acest tip respirator. Dacă faci niște exerciții despre care nu știi cum se fac corect, poate îți faci mai mult rău. Am avut un pacient care a folosit aplicația Pneumocontrol, a făcut toate exercițiile în trei zile și a ajuns să îi fie mai rău ca la început.

Există contraindicații?

În acea aplicație am dat niște exemple de exerciții pe care pacienții să le poată face acasă. Nu aș recomanda cuiva să facă exerciții de capul lui fără să consulte medicul înainte. Noi recomandăm această aplicație după ce pleacă pacientul de la noi. Dacă are nevoie de continuitate îi arătăm aplicația și îi explicăm ce trebuie făcut. Nu poate să îi strice cuiva, dar iată că sunt cazuri în care se poate strica starea acestuia. Ce ține de contraindicații sunt cele clasice: să nu fie tensiunea arterială prea mare, să nu existe angină, să nu fie nemâncat, nehidratat. Dacă vorbim și de alte comorbidități, evident că acele contraindicații cresc la număr.

Spuneați că recuperarea respiratorie se face și în astm. Ce presupune?

Da. Avem o secțiune specială. De exemplu, recuperarea respiratorie începe de la copii. Sunt exerciții sub formă de joacă care încep de la 2 ani. Avem mulți tineri adulți cu astm, dar partea de recuperare respiratorie este pentru formele moderate sau severe. Formele ușoare se rezolvă cu medicația bronhodialatatoare. Pentru sportivi astm-ul nu este nicio problemă. Există mulți campioni olimpici care sunt astmatici, deci nu este un handicap. Trebuie ținută sub control și deci avem și această parte de recuperare respiratorie care în general se axează pe liniștirea respirației. Mulți pacienți cu astm fac crize și îi învățăm cum să evite acele situații sau ce să facă în acele situații. Îl învățăm cum să recunoască semnele și să gestioneze boala. E un self-management.

Este privită diferit în străinătate această parte de recuperare?

Da. Este o diferență foarte mare. În ultimii 10 ani a crescut foarte mult kinetoterapia. Avem cabinete la fiecare colț de stradă. Dar suntem cu foarte mulți ani în urmă față de țările vestice. Acolo kinetoterapia este căutată, este decontată de casele de asigurări. Noi, în România, dacă nu ne doare nu mergem nici la un consult. E vorba de mentalitate și de cultură.

 

banner 970 x 250