Război și pace, varianta Putin-Zelenski!

Într-o seară, Gogu către mine: „Bă nene, (eu sunt mai mare decât el cu trei zile, de asta îmi zice nene) știi ce nu înțeleg eu la războiul ăsta din Ucraina?” L-am privit puțin mirat, lăsând să-mi scape un zâmbet șăgalnic. „Ia să te aud, Gogule! Surprinde-mă și dă-mă pe spate!” S-a scărpinat în ceafă, privindu-mă neîncrezător. „Dar să nu râzi de mine, cum ți-e obiceiul.” Bănuiam că avea să spună o prostie, însă de data asta l-am încurajat din priviri. „Fă-mă și pe mine să înțeleg de ce oamenii ăia se duc la plajă la mare, în Odesa, când acolo e război? În loc să fugi cât vezi cu ochii, tu te bagi singur în gura lupului”.

M-am uitat la el și mi-am zis că Gogu ăsta nu e chiar prost. Așa e. Ce-or fi căutat ăia doi, duminică, la plajă? I-o fi căutat moartea, că altă explicație nu eczistă! Admitem, or fi fost beți mangă și au intrat în apă să se răcorească. Dar ceilalți, că era plaja plină, tot beți or fi fost? Tot inconștienți? De aici și nedumeririle față de un război atipic.

„Știi ce cred eu, continuă Gogu, ăștia se joacă de-a războiul, cum ne jucam noi când eram mici de-a dacii și romanii. Când mai primeam câte-o lovitură peste mâini sau ni se rupeau săbiile din lemn, plecam acasă. Până a doua zi era armistițiu. Așa și la ăștia. Trag numai în anumite locuri, fără să lase impresia că se grăbesc să încheie socotelile. Dacă și în Al Doilea Război Mondial nemții, sovieticii și englezii ar fi ținut-o ca și ăștia, războiul nu s-ar fi terminat nici în ziua de astăzi.”

Îl priveam mirat pe Gogu, minunându-mă de logica lui. De exemplul dat cu dacii și romanii. „E ca într-o piesă de teatru, în care fiecare își joacă rolul, în funcție de interese și de galeria din spatele său. Când se va termina muniția de război (că de aia e făcută, să se consume) vor încheia un armistițiu, până la refacerea stocului din depozite, apoi o vor lua de la început. Sau cum ar fi zis Tolstoi, «Voina i mir!».” Ceea ce în traducere înseamnă „Război și pace”!

• Tweet
• Pin It