Rafinament între două lumi: de la Reșița la Paris, printre traduceri și patiserie fină

Ionela Jivan și-a construit, pas cu pas, o viață echilibrată așezată între rigoarea profesională și pasiuni care îi aduc împlinire.

Traducător autorizat pe lângă Ministerul Justiției, lucrează în același timp și în domeniul asistenței sociale, acolo unde interacțiunea cu oamenii și dorința de a ajuta fac parte din rutina sa zilnică. Drumul către această carieră a fost marcat de perseverență și adaptare permanentă la un mediu nou. Stabilită într-un cartier al capitalei franceze, reșițeanca a reușit să-și găsească locul într-un sistem diferit, valorificându-și competențele lingvistice și empatia. A absolvit Litere la Paris, încheindu-și studiile cu un master în domeniu.

Activitatea de traducător autorizat presupune responsabilitate și precizie, mai ales în diferite contexte juridice, iar munca din domeniul asistenței sociale  îi oferă ocazia de a fi aproape de oameni și de a contribui concret la rezolvarea mai multor situații dificile. „Suntem foarte mulți traducători, asigurăm 140 de limbi și dialecte de pe tot globul, pentru domeniul medical și social. Intervenim peste tot, de pildă în școli, spitale, protecția copilului, psihiatrie și oriunde e nevoie pentru ai noștri: români, moldoveni și minoritari români din Ucraina.”

Dialogul nostru a avut loc la sfârșitul unei zile extrem de încărcate, când revenită de pe teren, Ionela Jivan a împărtășit câte ceva din experiența sa profesională:„…de dimineață am fost la un spital de zi unde sunt tratați copii cu afecțiuni din spectrul autist. Iar eu am tradus unei mămici prezentă cu copilul la un program de terapie, ce trebuie să facă, ce program trebuie să urmeze. După-amiază am participat la un centru socio-educativ unde s-a intervenit pentru ca o familie să primească ajutor pentru rolul parental și cel socio-educativ. Mai merg și în spitale la consultații medicale, uneori chiar și în penitenciar. Este atât de alert ritmul în care muncesc încât niciodată nu poate interveni rutina. Nu am întâlnit două cazuri identice. Sunt deja 20 de ani de când activez în acest domeniu, care pentru mine înseamnă o continuă provocare! Dimineața pot să fiu într-un colț al regiunii pariziene, după amiaza în cu totul altă parte. În plus, sunt deja supervizor și tutore pentru traducătorii noi. Adică îi primesc și le coordonez activitatea.”

Reșița – Paris: traseul unei vieți schimbate cu curaj

 „Am ajuns în Franța cu familia, în anii 90 pentru a rezolva o problemă de sănătate. După câțiva ani ne-am întors în România. Însă, alte etape importante din viața mea, liceul și facultatea, le-am parcurs aici, la Paris după ce ne-am întors. Nu mă consider nici româncă pe de-a întregul, dar nici franțuzoaică, 100%. Sunt un amestec (reușit) din amândouă! Așa că eu am nevoie de ambele țări ca să exist!”

Își iubește nu doar rădăcinile românești, ci și țara în care s-a format, cariera pe care și-a clădit-o treaptă cu treaptă, mediul cultural francez de care este atât de legată.

Pentru Ionela Jivan, acasă reprezintă deopotrivă România, dar și Franța. Atașamentul față de leagănul copilăriei s-a transmis și fiicei sale, încă elevă, care chiar dacă s-a născut la Paris, e tare mândră de originile sale, de a doua limbă pe care o stăpânește – fiind mijloc de comunicare în familie. „Fiica mea e total bilingvă, vorbește corect românește, poate mai corect decât noi, părinții. Ea vorbește româna aceea clasică, ca din carte. Nu am stat niciodată să învățăm împreună, și-a însușit singură. Iar faptul că stăpânește încă o limbă, a contat mult în criteriile de admitere la liceu, un liceu renumit și căutat. Și desigur, a mai contat și activitatea extrașcolară, ea urmând opt ani de dans clasic.”  

Reșița, un reper sufletesc, locul unde totul începe și totul se întoarce

Oricât de departe ar purta-o viața, firul invizibil care o leagă de Reșița rămâne intact. În fiecare reușită obținută în cea de-a doua patrie, există o fărâmă din acest început, din liniștea, răbdarea și autenticitatea locului.

„Pentru mine «acasă» nu înseamnă neapărat un loc anume, o construcție în sine, ci acolo unde se află ai mei, cei dragi, familia. Acasă, poate fi și pe stradă cu o prietenă, de fapt «acasă» înseamnă mai mult, înseamnă globalitatea lucrurilor pe care le iubesc. Acasă e în general, o mică parte din Banatul meu: Ezeriș, Reșița și mai nou Fârliug, unde s-au mutat părinții mei. Acolo unde tatăl meu, Ioan Jivan, „francezul” cum i se mai spune, a ridicat sere moderne unde cultivă roșii cărora li s-a dus vestea în piețele din Reșița.”

Patiseria – locul unde inima devine creație

În viața personală, nu se plictisește niciodată. Are nevoie permanentă să refuleze, să elibereze tensiunile acumulate la serviciu, așa că cel mai bun lucru, intră în bucătărie! Mereu atrasă de lucruri noi, curioasă să afle și să învețe, reșițeanca își caută constant noi provocări. În ultima perioadă, și-a descoperit o pasiune aparte pentru preparatele de patiserie și dulciurile de înaltă clasă. Cu răbdare și atenție la detalii, experimentează rețete rafinate, inspirate din tradiția franceză, dar și din propriile idei creative.

„Am urmat cursuri de cake-design cu patiseri renumiți, mi-am făcut firmă și am statutul de antreprenor. Așa că în timpul liber prepar dulciuri. Mereu am făcut prăjituri, însă două lucruri: griș cu lapte și prăjitura care se măsoară cu lingura, le fac în special atunci când mă apucă dorul de bunica mea. Am tava ei de prăjitură veche de pe timpuri, făcută din tablă neagră, rămasă moștenire și pe care am adus-o cu mine aici, în Franța. Țin foarte mult la amintiri și la câteva lucruri rămase. Astfel, am biblia ei, două bluze tricotate de bunica, și ia țesută la război, pe care o îmbrac de câte ori am ocazia! Chiar anul trecut m-am îmbrăcat la birou cu ea, la „Săptămâna culturală”, un eveniment pe care l-am organizat noi, reprezentanții din România și Republica Moldova. Am dus o mulțime de bunătăți preparate acasă și i-am surprins pe colegii noștri.”

Cea mai mare bucurie în privința creației culinare a însemnat participarea cu stand propriu la ultima ediție a Târgului de Crăciun, din decembrie 2025. „Am pregătit cozonaci, fursecuri, turtă dulce, biscuiți decorați cu pastă de zahăr, un număr mare de sortimente de prăjiturele.” Experiența a fost una specială, iar reacțiile celor care au gustat preparatele i-au confirmat că se află pe drumul cel bun. Participarea la eveniment a umplut-o de mândrie și i-a dat aripi, încurajând-o să continue și să dezvolte această latură creativă.

Povestea de viață a Ionelei Jivan ne amintește cât de diversă poate fi natura umană și mai ales atunci când pasiunea este urmată cu dedicare, poate deveni un limbaj universal – unul care se simte la fel de bine în relația directă și comunicarea cu oamenii, fie ea pe hârtie, fie la o degustare…Într-o lume în care cuvintele și aromele spun povești, reșițeanca din Paris reușește să le împletească pe ambele cu o naturalețe rară. Și poate că tocmai în asta stă farmecul: în felul în care transformă lucrurile simple în experiențe memorabile.

• Tweet
• Pin It