Procesul lui Frunzăverde. Din trei, doi au mințit!

Procesul lui Sorin Frunzăverde se apropie de final. Este şi procesul lui Ghiorghioni, dar asta contează mai puţin. Fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi al PDL-lui a fost deja dovedit ca fiind escroc. Infractorul Ghiorghioni se află oricum după gratii, de decizia ultimei instanţe depinzând acum doar dacă şnapanul va primi un spor de pedeapsă sau nu. Din partea noastră, să fie primit!

Eludarea juridică a adevărului

Miza procesului o constituie, deci, soarta inculpatului Frunzăverde. Apărarea acestuia a mers, la Curtea de Apel Timişoara, pe două direcţii.

Prima, şi credem singura care l-ar putea scăpa de puşcărie (cu suspendare sau cu executare, contează mai puţin), ţine de proceduri. Inculpatul speră ca interceptările să fi fost făcute de SRI şi, astfel, poate-poate, să fie scoase din dosarul instrumentat de procurori. Şi, astfel, poate-poate, probele se vor fi subţiind până într-atât încât să nu mai fie suficiente pentru confirmarea ori agravarea condamnării dictate de Tribunalul Caraş-Severin. Poate-poate, ţine… o astfel de strategie avocăţească. Ce folos că discuţiile acelea înregistrate chiar au avut loc? Ce folos că de-acum ştim cu toţii realitatea? Ce folos că adevărul este evident şi că el a fost judecat nu doar de noi, chibiţii buni doar să contribuie la bugetul aflat la dispoziţia lu’ alde Frunzăverde, Ghiorghioni & comp., ci şi de o instanţă care a avut acces la întreg dosarul, construit de procurori şi avocaţi? Ce folos toate astea? Pe acest prim palier de apărare a lui Frunzăverde, lupta se duce nu pentru aflarea adevărului, ci pentru ascunderea lui! Pentru înlăturarea din dosar a unor stenograme privind discuţii reale ce au avut loc între şef şi subşefii acestuia!

O paranteză, aici. Decizia CCR privind interceptările SRI a fost luată în februarie 2016. Dacă ar fi venit ceva mai târziu, după mai-iunie 2016, apărarea lui Frunzăverde nu ar mai fi putut invoca această procedură. Până atunci, s-ar fi ajuns probabil la o sentinţă finală. Tot aşa, dacă procesul ar fi avut o sentinţă definitivă mai devreme de februarie 2016, decizia CCR nu ar mai fi influenţat acest dosar. La fel cum nu afectează zeci, sute, poate mii de procese finalizate cu condamnarea inculpaţilor, cu ajutorul unor înregistrări efectuate de SRI. În toate acele cazuri, vinovaţii au fost dovediţi legal! În noile speţe, inculpaţii ar putea fi dovediţi şi ei, însă, potrivit CCR, adevărul se consideră de-acum a fi fost scos la iveală ilegal! Nu contează fapta, ci când e datată!

Promovarea juridică a minciunii

Cea de a doua direcţie a apărării nu pare a aduce nimic nou faţă de procesul judecat de Tribunalul Caraş-Severin. Frunzăverde susţine că nu a condiţionat votul primarilor PSD de viitoarele alocări bugetare pentru comunităţile locale respective. Şi că el, Sorin Frunzăverde, nu ar fi avut nimic de câştigat personal dacă Iohannis ar fi obţinut în Caraş-Severin un număr cât mai mare de voturi, la turul al doilea al alegerilor prezidenţiale.

Despre condiţionare avem patru declaraţii de la cei trei care au pus ţara la cale: Ghiorghioni, cu două variante, care se bat cap în cap, Frunzăverde şi Darian Ciobanu, secretarul judeţului, cel care fusese chemat la Camera de Comerţ de către preşedintele CJ. Prima oară, Ghiorghioni le-a declarat procurorilor DNA că primarilor li s-au promis bugete. Mai târziu, înţelegând şi el, probabil la sugestia unui cunoscător deloc dezinteresat, gravitatea recunoaşterii acelei condiţionări, Ghiorghioni a spus că nu li s-au promis bugete. El este primul mincinos dovedit! Fie a minţit la prima declaraţie, fie la a doua! Ori, nu a minţit nici atunci, nici atunci, dar asta ar însemna că omul e dus cu capul! Ceea ce, legal vorbind, nu a dovedit încă! Până nu va produce vreo dovadă medicală că n-ar fi întreg la minte, lui Ghiorghioni nu-i rămâne decât primul scenariu. Cel puţin asta se înţelege din declaraţiile aflate la dosar.

Ceilalţi doi, Frunzăverde şi Ciobanu, susţin ambele variante, fiecare alta! Primul spune că n-a promis alocări bugetare, al doilea, că au fost promise! „Ne-a îndemnat (…) să le transmitem faptul că dumnealui o să ţină cont de alocările bugetare pe anii viitori 2015-2016“, a declarat Ciobanu despre Frunzăverde. Care minte dintre cei doi? Vă lăsăm pe dumneavoastră să ghiciţi. Dacă Ghiorghioni a spus adevărul la prima strigare, atunci minte Frunzăverde! Dacă a zis adevărul când a dat-o la întors (întâmplător, spre folosul lui!), atunci minte secretarul judeţului! Adică tocmai acela care n-ar fi avut niciun motiv să mintă, atâta timp cât el nu este implicat politic şi i se fâlfâia de scorurile electorale din Caraş-Severin!

„Confortabili cu orice guvern vine!“

Să trecem la capitolul foloase necuvenite. Respectiv obţinerea unui scor cât mai bun pentru candidatul Iohannis, cu susţinerea primarilor PSD probabil  condiţionaţi de emisarii lui Frunzăverde, urmată de posibila recompensare a liderului judeţean care a făcut posibil rezultatul final din Caraş-Severin. Inculpatul s-a apărat sec în faţa instanţei din Timişoara (în aceeaşi notă în care o făcuse şi la Reşiţa): „Se spune în fals că aş fi putut ocupa funcţia de preşedinte al PNL după vacantare. Vacantarea s-a produs, au fost alegeri, nu am participat, şi din 18 decembrie 2014 PNL are alt preşedinte. Nu m-a interesat acea funcţie. Nu mai aveam nevoie de nicio consolidare nici în interiorul PNL, unde eram ales până în 2017 vicepreşedinte, nici la consiliul judeţean“. Pentru un neavizat, scenariul invocat de inculpat are logică. Doar că…

Frunzăverde nu mai putea fi recompensat pentru rezultatul candidatului PNL la alegerile prezidenţiale, pentru că în Caraş-Severin scorul obţinut de acesta a fost sub aşteptări. În turul întâi fusese dezastruos chiar! Într-un judeţ dominat ani şi ani, începând din 2000, de partidele de dreapta, Iohannis ieşise în Caraş-Severin pe locul doi! Şi când? În 2014, la doi ani după ce Frunzăverde rupsese PDL-ul şi intrase cu oamenii lui în PNL! Surpriza nu mai e surpriză dacă citim în altă cheie declaraţia lui Darian Ciobanu dată anchetatorilor: „Mesajul lui Frunzăverde Sorin a fost că suntem confortabili cu orice guvern vine, dar că nu se poate să pierdem la scor aşa mare în Turul 1“. Bum!!! Deci Frunzăverde, potrivit lui Ciobanu, era confortabil cu orice guvern vine, indiferent de unde bate vântul, dinspre dreapta, dinspre stânga… Dinspre dreapta, pentru că ar fi fost Guvern PNL. Dinspre stânga, pentru că ar fi fost Guvern PSD, adică guvernul partidului pe-al cărui preşedinte, Victor Ponta, îl făcuse premier tocmai Frunzăverde! Să ne aducem aminte: odată cu trecerea lui Frunzăverde la PNL, a trecut şi senatorul Iosif Secăşan, care a înclinat astfel balanţa în Senat, creând majoritatea jumătate plus unu (PSD-PNL) împotriva celor care susţineau atunci Guvernul Ungureanu, girat de preşedintele Traian Băsescu.

Aşadar, „confortabil cu orice guvern vine“, Frunzăverde a simţit brusc un disconfort după turul întâi al prezidenţialelor, când conducerea de la Bucureşti a PNL a constatat că, surprinzător, Caraş-Severinul nu doar că nu-i adusese o căruţă de voturi candidatului PNL, dar chiar devenise judeţ roşu, unde câştigase candidatul stângii! Expresia „Suntem confortabili cu orice guvern vine, dar nu se poate să pierdem la scor aşa mare în Turul 1“ sună acum cu totul altfel! După o asemenea umilinţă liberală înregistrată în Caraş-Severin, nici nu se mai putea pune problema refacerii imaginii omului politic Frunzăverde! În joc era însăşi pierderea confortului în cazul unui eventual Guvern PNL! Declaraţia „Se spune în fals că aş fi putut ocupa funcţia de preşedinte al PNL după vacantare. Vacantarea s-a produs, au fost alegeri, nu am participat (…). Nu m-a interesat acea funcţie“ sună şi ea cu totul altfel acum, când devine evident că degeaba ar mai fi fost interesat de acea funcţie, nu mai erau interesaţi să i-o ofere cei cu putere de decizie din PNL! Liberalii pierduseră în primul tur în Caraş-Severin, iar în turul doi, în pofida eforturilor lui Frunzăverde şi Ghiorghioni de a drege busuiocul, abia reuşiseră să întoarcă balanţa învingătorului din judeţ, nicidecum să transforme judeţul într-unul de prim-plan pentru PNL. Aşa cum se aşteptaseră mai toţi de la Frunzăverde, care, în epoca de aur a partidului lui Băsescu, făcuse din Caraş-Severin unul dintre principalele fiefuri PDL-iste din ţară (de fapt, al doilea!, după judeţul Bistriţa Năsăud al baronului Ioan Olteanu).

Şi apropo tot de eventuale foloase necuvenite. De unde până unde pista asta cu funcţia de preşedinte a PNL ţintită de Frunzăverde? Există mult mai multe şi mai interesante funcţii pe care le poate primi un om de nădejde al regimului aflat la putere. Eduard Hellvig a fost numit director al SRI. Mihai Răzvan Ungureanu a ajuns şef SIE. Dan Mihalache şi-a ales una dintre cele mai râvnite ambasade. Şi lumea (funcţiilor mari) nu se încheie aici. Mai e şi postul de prim-ministru…

Secretul prietenilor lui Bachus

De-a parandărătelea este o rubrică-pamflet. Textul de azi nu pare a intra în această categorie. Nici nu ne-am propus să pară. Aşa cum, de multe ori, viaţa bate filmul, în cazul de faţă modul în care decurge procesul lui Frunzăverde bate specificul rubricii noastre. Când viaţa devine un pamflet, mai are rost s-o pamfletăm şi noi? Să-i lăsăm pe inculpaţi s-o facă din boxe! Vorba lui Bachus: Fără poezie, viaţa e pustiu!