POVEȘTI DE VIAȚĂ. Reșițeanca Mădălina Gligor – „din devotament pentru public, din pasiune pentru scenă și din iubire pentru teatru!”

 Desfășurat recent la Timișoara, Festivalul Sunlight Theatre, i-a oferit șansa de a juca pe scena Teatrului German. Nici că se putea o mai mare bucurie ca asta! Au curs felicitările, îmbrățișările, vorbele frumoase spuse de apropiați, de prieteni și de toți cei care o cunosc pe Mădălina, care știu cât de mult valorează bulgărul acesta de energie, vesel și carismatic.

Chiar dacă este absolventă a anului II, a fost cooptată să joace alături de studenți din anii terminali, ceea ce este o mare mândrie: „pentru prima oară să joc pe o scenă a unui teatru din Timișoara, pentru mine a însemnat foarte mult și prețuiesc această oportunitate.” 

În curând se reiau cursurile, începe un nou an universitar. Mădălina Gligor studiază Artele spectacolului la Facultatea de Muzică și Teatru din Timișoara. Practic așază cărămizile necesare la fundamentul a ceea ce va deveni. A ales actoria știind că e drumul sigur pe care-l va urma. Cât despre începuturi, mărturisește că a simțit emoția, fiorul ce avea să o îndrepte către această lume, atunci când la o serbare școlară a jucat un rol potrivit, iar învățătoarea surprinsă de talentul ei, a sfătuit-o pe mama să o încurajeze pentru a se îndrepta către domeniul vocațional.

 „Aceea a fost prima șansă pe care mi-a dat-o cineva, vreodată. Am ales, cumva, și din cauza sistemului de învățământ, pentru că mi s-a părut că nu mă potrivesc să stau în bancă șase ore pe zi. Mi se părea că nu mă potrivesc deloc la școală, că nu e locul meu. Apoi, în căutările mele, mi-am dat seama că nu sunt bună la niciun sport. Am încercat destule, mama m-a dat la dansuri dar am constatat că sunt aritmică. Mi-ar fi plăcut să cânt, dar n-am voce. Așa că singura mea variantă plauzibilă și realizabilă a fost să fac teatru. Voiam să am libertate și în teatru chiar asta am: libertate de exprimare, de interpretare, libertatea de a alege cum să trăiesc!”

Mădălina Gligor mai are o amintire plăcută și din liceu (a absolvit Bastilia, cunoscutul „Diaconovici-Tietz”) unde la un concurs de talente a interpretat toate personajele din sceneta „Domnul Goe” de Ion Luca Caragiale. Acest experiment reușit i-a dat aripi. Cu mult curaj, specific vârstei de 15 ani, s-a înființat în biroul fostului director al Teatrului de Vest, Nicolae Dumitru Vlădulescu, cel care a îndrumat-o către cursurile organizate de cunoscuta actriță-șlefuitor de talente, Camelia Ghinea. „Doamnei Camelia Ghinea îi sunt foarte recunoscătoare pentru că mi-a deschis ușa către lumea aceasta minunată. Ulterior am ajuns să colaborez cu actorul Dan Mirea, directorul Teatrului Da, la organizarea și punerea în scenă a numeroase spectacole.”

Visul ei era să urmeze Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Odată pentru renumele școlii cu tradiție și foarte valoroasă, apoi pentru că fiind departe de casă și-a dorit să fie independentă total. Sigur că planurile nu întotdeauna reușesc după cum îți propui. Dovadă, pandemia i-a încurcat Mădălinei Gligor proiectul de viitor, ținând-o în casă aproape două luni în loc să continue pregătirea pentru facultate. În acest context, nesimțindu-se sigură pe sine, s-a reorientat. Și a ales Timișoara pentru care a simțit o puternică chemare, un magnet care avea să o „lipească” de orașul ce palpită de energie creativă. A fost nevoită să experimenteze admiterea online, cu probe artistice și de canto susținute în fața camerei. Și cu toate acestea, a trecut prin emoțiile examenelor promovate cu brio. Își amintește de ciudățeniile acelor vremuri când majoritatea cursurilor de la universități au fost suspendate, dar nu și la actorie, unde se făcea școală cu prezență fizică. Se mai mândrește cu faptul că a reușit să ducă la bun sfârșit propriul film, ca o cerință la absolvirea primului an de studiu.

„E o mică realizare importantă pentru mine fiindcă am făcut filmul de la A la Z, de la idee, la creație, text, filmare, tot. Mă bucur că am ales Timișoara, unde sunt niște profesori nemaipomeniți, foarte deschiși, care te  ajută. Pot fi sunați oricând și știu că sunt acolo pentru mine și pentru colegii mei.”

Oportunitățile de exprimare în spațiul public au început să vină de timpuriu pentru studenții timișoreni la teatru, dar sigur că totul depinde de dorința și voința fiecăruia. Mai ales în acest context al manifestărilor organizate în orașul  Capitală Culturală Europeană 2023. „Eu, oriunde sunt chemată merg, nu întreb nici de bani, nici de cerințe, spun Da și pe urmă mai văd pe parcurs dacă e o alegere bună sau nu. De curând am jucat într-un spectacol stradal la Timișoara și mi s-a părut minunat, nu vă pot spune ce bine m-am simțit. E genul de artă cu care am rezonat foarte mult.”

Mădălina Gligor iubește interacțiunea cu publicul pe stradă și spune că acesta are nevoie uneori să fie implicat în poveste. La teatru e simplu: mergi, privești, stai liniștit pe locul tău în sală, dar pe stradă e cu totul altceva. Se schimbă mereu poziția, se interacționează, e mult mai interesant și imprevizibil, într-o relație directă actor-spectator. Și, apoi, mai există șansa ca în scurtă vreme, să câștigi publicul de pe stradă pentru spectacole la teatru.

„Eu știu oameni, chiar printre prietenii mei, care încă nu au pășit într-o sală de teatru. Și lucrul acesta este foarte dureros. Chiar am început o campanie pe Instagram în acest sens, cu mici filmări în care explic diverse amănunte și încerc să fac lucrurile cât mai atractive. Pentru mine acesta este scopul: măcar odată, un om, să intre datorită mie, într-un teatru, într-o sală de spectacole.”

Fericită coincidență – născută de Ziua Mondială a Teatrului, 27 Martie

Pe Mădălina Gligor fiecare aniversare o găsește dacă nu pe scenă, neapărat într-o sală de teatru. A jucat mult la Reșița, în spectacole stradale, pe scena Teatrului de Vest, la Cinematograful Dacia, la Sala Lira dar și la Oravița, Lugoj, Deva și multe alte localități.

„Pe scenă îmi place foarte mult să joc personaje negative. Mi se pare că e o mare provocare pentru mine, e mai palpitant. În viața de zi cu zi nu sunt un om rău,  dar am așa o satisfacție când acolo, printre interpreții de pe scenă, pot să fiu personajul negativ. Cred că de asta se feresc actorii de personajul negativ, pentru că de fapt este un rol de compoziție mult mai greu. De exemplu, e mai dificil să fii vrăjitoarea cea rea din Hensel și Gretel, decât personajul principal. Dar, pentru mine e mai importantă provocarea continuă decât să mă iubească publicul. Asta probabil vine pe parcurs.”

Mădălina Gligor a jucat de multe ori în spectacole caritabile de animație pentru copii din medii defavorizate și spune că pentru ea e important să li se acorde tuturor o șansă la cultură și mai ales accesul la spectacole de teatru. Revine mereu acasă, la Reșița, despre care spune că e orașul ideal să crești până la 18 ani, fiindcă e un oraș sigur. Chiar dacă a depășit adolescența, continuă să facă voluntariat pentru Centrul de Tineret „Mansarda” din Reșița.

„Sunt Mansarda «forever»! pentru locul acela care mi-a oferit numeroase posibilități de dezvoltare. Am participat la cursuri de circ, am fost la ateliere de teatru, adică tot timpul am avut parte de provocări inedite. Mansarda pentru mine rămâne un loc special, de suflet, unde îmi doresc să susțin workshop-uri, să organizez tabere și alte activități diverse pentru tineri. Vreau să răsplătesc acest loc, să dau mai departe ceea ce Mansarda mi-a dat mie, să ofer din ceea ce am învățat!”

Actrița în devenire Mădălina Gligor, ia în calcul și cariera didactică universitară. De aceea mărturisește că nu se va opri cu studiul până la finalizarea doctoratului. „Cred că am un pic de tact pedagogic în mine și îmi place ideea de a da mai departe… Îmi doresc ca tot ce învăț să împărtășesc și știu că voi reuși! Până în prezent, cam tot ce mi-am propus, am reușit. Am reușit să iau bacalaureatul cu notă mare, am intrat la teatru, am luat toate examenele. Ce mai, m-am născut cu stea în frunte!”

Ai nevoie de calități speciale să fii actor?

„Ca să faci meseria asta trebuie să fii devotat, să fii atât de pasionat încât să-ți iasă rolul. Să ai un fel de iubire, de deschidere față de public. Și mărturisesc în premieră, fiindcă nu am împărtășit asta nimănui până acum, am un gând pe care-l spun înainte de fiecare spectacol: «din devotament pentru public, din pasiune pentru scenă și din iubire pentru teatru»! Pentru mine, cea mai bună lecție pe care mi-a dat-o teatrul, a fost să trăiesc, aici și acum, doar în prezent!”

 

• Tweet
• Pin It