Tânăra originară din comuna Marga, județul Caraș-Severin, este sportivă de performanță, campioană națională, campioană europeană și vicecampioană mondială la canotaj-juniori, componentă a Lotului Național al României, Under 18.
Cu alte cuvinte, a câștigat aurul la Campionatele Europene de Canotaj desfășurate în luna mai la Varese, în Italia, cu echipa de 8 plus 1 rame și argintul la Campionatul Mondial de Canotaj- juniori, competiție care a avut loc recent în același loc, pe lacul Varese, Regiunea Lombardia din nordul Italiei. Echipajul de patru rame feminin este alcătuit din: Iuliana Isabela Boldea, Elena Silvia Mocanu, Andreea Nicoleta Dinu și Valentina Amalia Azoiţei.
Isabela Boldea a fost selecționată să facă parte din echipa de juniori care reprezintă țara noastră la diversele competiții internaționale de profil. Dar, până să ajungă aici, la acest nivel de performanță, drumul a fost foarte greu, a presupus multe sacrificii personale și din partea familiei care a fost încrezătoare în șansele ei de reușită. Părinții au pus atunci în balanță confortul asigurat copilului de nici 14 ani cu ceea ce însemna ruperea de cei dragi și plecarea de acasă, adaptarea în locuri străine și printre oameni noi, dezvoltarea unor abilități speciale, așa cum se întâmplă cu sportivii de acest nivel. Era pe atunci elevă la Școala Gimnazială nr. 3 din Oțelu-Roșu. Abia începuse de câteva săptămâni clasa a 8-a și într-o bună zi, la ora de matematică, tocmai pe când elevii susțineau o lucrare scrisă, s-a produs un moment amuzant, despre care Isabela Boldea își aduce aminte acum cu plăcere:
„A intrat în clasă o echipă de selecționeri de la Clubul Sportiv Orșova, aflați în căutare de copii care să corespundă standardelor speciale cerute de canotaj. Venise primul meu antrenor, dl. Dorin Mitroi, fost coleg de facultate cu dirigintele meu, care m-a recomandat fiindcă eu eram înaltă, peste medie, aveam 1,75 m. Și în loc să dau test la matematică am susținut test de parametri și măsurători fizice. Momentul acela avea să îmi schimbe viața definitiv! Am avut la dispoziție două săptămâni pentru a lua decizia de a pleca la Orșova. Mama a fost cea care a insistat și m-a susținut, deși eu mi-am făcut bagajele supărată și când am ajuns la Club, aveam lacrimi în ochi. Nici nu voiam să aud de canotaj, mă gândeam că nu o să-mi placă, fiindcă nu știam nimic, cum arată o barcă, ce trebuie să faci cu vâsla în apă. Nici măcar nu înotam foarte bine. Dar după patru ani, când deja se văd rezultatele, îi mulțumesc mamei din tot sufletul că a simțit ceva unic în mine, a insistat și nu m-a lăsat să renunț.” Chiar dacă au trecut deja mai mulți ani, mama Isabelei Boldea spune că din cauza emoțiilor pe care le are nu poate urmări în direct competițiile în care evoluează fiica sa. Se bucură foarte mult pentru că ceea ce părea un dezavantaj, înălțimea Isabelei ajunsă între timp la aproape 179 cm, s-a transformat în cel mai puternic atuu și în șansa la o viață sportivă de excepție.
Ca orice început, a fost greu, dar prietenia arătată de colegele de la Club, sportivele cu care se pregătea, apropierea de antrenori și cadrele didactice, au determinat-o pe Isabela Boldea să descopere o lume nouă, adaptarea producându-se din mers. A reușit să depășească cu brio examenul de capacitate, după care a urmat Liceul sportiv din Orșova, secția uman. În paralel, după cum spune, a stat în pregătire trei ani și pentru că a dovedit calități speciale, a îndeplinit anumite criterii de performanță, a fost selecționată să facă parte din Lotul național de canotaj fete – junior. Din nou a schimbat nu doar clubul, ci și orașul. Fiindcă Lotul se pregătește la Iași și acolo ajung doar „vârfurile”, cei mai buni dintre cei buni. În țară se află 35 de structuri afiliate Federației Romane de Canotaj, însemnând cluburi sportive, asociații, licee cu program sportiv care pregătesc canotori pentru cele trei categorii competiționale: juniori, tineret și seniori, feminin și masculin.
În fotografie sunt medaliatele cu aur în proba de 8+1 rame feminin, echipa alcătuită din Narcisa-Florentina Măgură, Andreea Petraş, Cosmina Alexandra Grigore, Iuliana Isabela Boldea, Beatrice Piseru, Denisa Cristina Ailincăi, Felicia Maria Mihai, Andra Elena Filote și Irina Lucia Andreea Despa.
După trei ani legitimată ca sportivă la Orșova, unde părinții Isabelei Boldea puteau ajunge în vizită de două ori pe lună, odată plecată la Iași, contactul s-a transferat pe internet. Acasă, la Marga, nu a mai fost de opt luni și așteaptă la sfârșit de septembrie o binemeritată vacanță după perioadele intense de competiții internaționale.
Cât privește pregătirea pe suprafața luciului de apă, la Orșova aceasta se face pe Dunăre, iar la Iași, pe lacul Aroneanu-Dorobanți. O zi din viața campioanei Isabela Boldea înseamnă antrenamente intense, câte trei ore în prima parte a zilei și alte trei sau patru ore după-amiaza. Acestea pot fi cu barca pe apă, la sala de forță sau alergare pe diferite distanțe, în funcție de anotimp. Iarna, atunci când e frig sau gheață pe lac, antrenamentele se desfășoară în interior. „Anul acesta nu am ieșit cu barca două luni fiindcă lacul Aroneanu a fost înghețat. Avem niște aparate care simulează mișcarea cu vâsle, ergometre, de care se tem canotorii cel mai mult, fiindcă e tare neplăcut să vâslești pe sec.”
Sunt posibile mici accidente, canotorii se pot răsturna cu barca la antrenamente?
„Sigur, se întâmplă, mai ales că aici în Orșova trec șalupe nonstop și fac valuri. Dar la canotaj nu ieși niciodată singur la vâslit, până nu ai învățat să înoți. Este foarte strict. Eu știam să dau din mâini ca o broscuță, dar am urmat cursuri cu antrenori specializați și mi-am luat viza pentru înot. Și dacă se întâmplă să ne răsturnăm, vine șalupa și ne recuperează, fiindcă suntem mereu supravegheați de pe țărm.”
După aproape patru ani, sportiva din Banat culege roadele: un start competițional bun la Orșova a dus-o pe prima poziție la Naționale alături de colega sa de barcă, Iulia Nedelcu, în proba de dublu. Același rezultat bun l-au obținut la Balcaniada de anul trecut, unde fetele au cucerit medalia de aur. De anul acesta drumurile lor s-au separat, fiindcă Isabela Boldea a fost cooptată la Lotul național de juniori. Anul viitor, urmează o altă răscruce de drumuri odată cu trecerea la categoria Tineret și pregătirea care se face la Năvodari. Alt loc, alți oameni, alte condiții. În plus, urmează bacalaureatul de care Isabela spune că se teme un pic. „Sincer, am emoții, e clar că va trebui să mă pregătesc foarte bine, dar am încredere că voi reuși. Sunt conștientă că urmează o perioadă foarte încărcată, dar mă mobilizez. Îmi doresc să aleg cel mai bine, să continui cariera sportivă la unul din cluburile puternice care au secție de canotaj, Dinamo sau Steaua. Și desigur, țintesc către o carieră în Poliție sau Jandarmerie după ce termin facultatea.”
Opțiunea pentru probele de concurs nu aparține sportivului, ci antrenorilor care cunosc potențialul și valoarea fiecărui component din lot. Pentru a deveni un canotor de elită este nevoie de efort susținut, antrenamente îndelungi și experiență acumulată în timp. De pildă, se știe despre multipla campioană Elisabeta Lipă că a obținut cea de-a 5-a medalie de aur olimpică la vârsta de 40 de ani și la distanță de 20 de ani de prima medalie de aur.
Isabela Boldea din Marga, a trăit emoțiile concursurilor puternice, dar și bucuria reușitei
„Când cântă imnul României pentru tine, da, cred că este cel mai frumos punct în care poți ajunge și în care uiți efectiv de toată durerea și de tot chinul pe care le-ai dus. Îți spui atunci, da, a meritat totul. Îți trec prin fața ochilor momente de bucurie, de tristețe, de entuziasm, e ceva ce nu se poate descrie în cuvinte și nu se compară cu nimic. Este o trăire foarte frumoasă. Uiți inclusiv de palmele bătătorite din care nu de puține ori țâșnește sângele.”
Tânăra spune că nu poate folosi mănuși, nici bandaje, fiindcă prinderea vâslei, presiunea pe mâner, ar fi alta și există riscul să alunece! Cel mai rău este după o perioadă de vacanță când rănile încearcă să se închidă odată cu aplicarea unor unguente speciale, dar la un nou contact cu vâsla, totul se năruie.
Am întrebat dacă sunt sportivi pe care îi admiră sau are modele demne de urmat?
„Desigur, pe lângă doamna Elisabeta Lipă, pe care o admir, le am ca model pe fetele canotoare de la dublu, Simona Radiș și Ancuța Bodnar care au reușit să ajungă anul trecut campioane olimpice. Îmi place foarte mult evoluția lor și chiar mi-aș dori ca pe undeva pe aproape să fiu și eu cândva. Țintesc Olimpiada din 2028 și fac tot posibilul să ajung acolo!”
Succes, Isabela Iuliana Boldea! La 17 ani, ai toată viața înainte și tot timpul din lume necesar pentru performanță!
Să ne aducem aminte că istoria canotajului românesc a început din Banat! După cum notează site-ul Federației Române de Canotaj, „în anul 1864 un grup de tineri studenți din Timișoara, întorși din străinătate de la studii au înființat pentru plăcerea lor, «Societatea de luntrișoare». În anul 1925 se înființează la Arad, Comisia de Sporturi Nautice din România care cere în anul 1927, afilierea la Federația Internațională de Canotaj. Prima participare românească la o competiție oficială internațională are loc în anul 1932 la Campionatul European de la Belgrad.”