POVESTE… muzicală de Crăciun, cu Adrian Sărmășan

Cum ar fi Crăciunul fără colinde și fără cântece de iarnă? Nicicum, pentru că una fără alta nu există. Colindele sunt un „dat” al nostru românesc, pe care le purtăm toată viața în suflet cu aerul lor de sfințenie misterioasă. Ele sunt amprenta acestor zile cu puternică încărcătură emoțională. Sunt ceea ce de fapt avem nevoie într-un crescendo care atinge cota maximă în ziua Nașterii Mântuitorului.

Sunt ele, cântecele, vibrația pentru ca astfel povestea să fie rescrisă în fiecare decembrie, pentru ca magia să fie transmisă mai departe generațiilor care vin. Sunt ele, versurile, purtătoare de mesaj ce zgândăre tocmai acum, până în străfundul sufletului fiindcă:

„Sunt vremi de Colindă în lume/Și-o veste fierbinte în ger/Trei magi sunt gata a spune/Pământul se umple de Cer

Crăciunul e numai poveste/Cu zâne și moși zurbagii/Lumina din oaza departe/Vine într-o singură zi”

Autorul acestor versuri este un trubadur al zilelor noastre, un îndrăgostit în egală măsură de poezie și de muzică. Are înscrise la Uniunea Compozitorilor 120 de piese editate, dintre care numeroase cântece au devenit șlagăre fiind mult difuzate la radio. Iar dacă în această perioadă veți auzi și melodia cu versurile de mai sus, să știți că este el, Adrian Sărmășan, artistul care a cunoscut consacrarea la maturitate.

Povestea lui începe cu o chitară primită cadou, cândva, tare demult, pe când era un licean romantic la Liceul Militar din Alba Iulia, iar de aici și până ca vraja să-și facă efectul, nu a mai fost decât un pas. A debutat pe scena Cenaclului Flacăra, în alte vremuri, atunci când îi avea alături pe Vali Sterian, pe Victor Socaciu sau Florin Săsărman, dar și alți corifei ai genului. S-a oprit repede din evoluția muzicală fiind ocupat cu cele obișnuite pe care fiecare încearcă să le îndeplinească: o carieră, un job, familie și alte lucruri necesare pentru ca viața să fie frumoasă. Dar, la maturitate, după 40 de ani, atunci când și-a dat seama că acumulările sunt suficiente, că versul dospește, ba chiar dă pe dinafară și că timpul zboară, și-a reconsiderat prioritățile, fiindcă spune: „Dacă Dumnezeu îți dă un talent, tu trebuie să îi mulțumești în fiecare zi și să-i dai înapoi doi… talanți (un fel de unitate de măsură a înțelepciunii)”.

Pe Adrian Sărmășan l-ați văzut probabil cântând la Reșița, la festivaluri studențești sau în câteva ediții ale Semenic Folk Fest desfășurate în Valea Lupilor la Gărâna. Ori poate l-ați întâlnit la Folk You, atunci când acest maraton muzical mai era organizat pe litoral sau l-ați văzut la folkul de la Calafat, la Festivalul Om Bun și în atât de multe locuri din țară și din străinătate pe unde a umblat.

Știind că face alegerea cea mai potrivită, a pus punct în vara lui 89 vieții cazone și parcursului militar care-l trimisese aviator la Caracal. Fiindcă pe lângă multe altele, după ce peste 20 de ani făcuse pauză, îl așteptau muzica,  poezia, compoziția și scrisul. Toate acestea trebuiau trăite și revărsate peste lume.

Mărturisește că scrie versuri de mic „dar abia în 2008 am editat primul volum, după care a mai apărut unul de poezie și un altul de proză. Am reînceput din 2007 să urc pe scenă, cu emoții de-a dreptul copilărești. S-a văzut foarte tare perioada în care am lipsit, erau totuși 24 de ani de când nu mai cântasem. Dintotdeauna a existat în mine un suflu pe care nu l-am luat în seamă, un aer misterios care venea de fiecare dată devotat, dar pleca străin și repede, așa ca să nu-mi pară rău de urmări, de tot ce avea să fie lumea mea, altfel decât era până atunci. Mai târziu mi-am dat seama că timpul acela mi-a furat viața de până ieri…Ieri, când am reînceput să trăiesc, să visez, să cred în lucruri, să cred în oameni, să cred în mine, să mai cred în povești.”

Pur și simplu e de poveste traiectoria acestui cantautor (își cântă doar propriile creații) care a ajuns la șapte albume muzicale într-un timp relativ scurt. Este vorba despre albumele: „Oare” „Visez de-nebunesc” „Albastru de Rai” „Știu, nu sunt perfect” „Lasă tot” „Fata din povești” și „Dimineață în doi”.

Notabilă este și clasarea pe podium, adică a primit numeroase distincții dar și Trofeul „Omul cu chitara” – Artistul Folk al anului 2017 – acordat în cadrul Galei Premiilor Muzicale Radio România  2017 și de asemenea a primit „Discul de aur”, oferit de Casa de Discuri „Euromusic” pentru albumul „Fata din Povești”. A avut colaborări importante cu muzicieni valoroși și nume sonore precum: Nicu Patoi, Elena Mîndru, Marcian Petrescu, Alexandru Malschi, Zoia Alecu, Narcisa Suciu și numeroși alți artiști.

Spre marea bucurie a tuturor, muzica folk a revenit în preferințe, se cântă, se ascultă și se compune.

„Chiar dacă ea vine în mai multe variante, folk, jazz, alternativ, nici eu nu cânt un folk curat, ci cu tentă country, dar contează modul în care te exprimi. Cred că la muzica folk primează versul. Dacă versul este bun, dicția este bună, auditoriul este marcat de ceea ce aude, este bine. Albumele mele sunt marcate de trăire, de cântece dăruite publicului, de suflet, pentru că pe mine mă caracterizează mai mult această latură soft. Și versul meu e de așa natură. Am și cântece cu motiv social, dar mai puține. Multă lume spune că e mai bine să scriu astfel de melodii cu umor și sarcasm à la Vali Sterian. E un lucru care mă învăluie plăcut atunci când compun muzica și versul sau textul respectiv, depinde de cântec și de mesajul lui. Scriu unde mă prinde inspirația de multe ori, scriu în mașina, la birou, în vizite, întâlniri diverse pe care le am, cum spuneam, toate vin din viața la care  particip și nu numai, aleg crochiurile, scheletele  muzicale, scrierile dorite și încep să le leg, dacă ies din prima e foarte bine, însă dacă simt că nu-mi place ceva sau nu sunt mulțumit în interiorul meu de cum a ieșit cântecul, nu-l abandonez, doar «îl las deschis» fără a fi finalizat”.

Compune muzică pe versuri cu substrat politic, social, patriotic dar un loc aparte îl ocupă dragostea, starea de grație în care se află și acum la maturitate. Are deja în așteptare, adică needitate, peste 40 de melodii în limba română și alte 15 în engleză. Vremurile pandemice i-au dat viața peste cap dar cu toate acestea ține legătura cu fanii, cu iubitorii de muzică, așa cum se poate, mai mult pe internet dar și live cântând acolo unde este invitat, la petreceri private, manifestări muzicale mai restrânse și desigur, așteaptă marile festivaluri din viitor…

Un autor, un cântăreț al iubirii, umbră de romantism la care râvnim cu toții chiar dacă, din orgoliu, spunem că nu e așa, crezându-ne ridicoli în ipostaza de protagonist într-o poveste de iubire. Adrian Sărmășan demonstrează, cucerind chiar inimile prietenilor și iubitorilor de folk că, dincolo de orice trend muzical sau nu, există mai întâi, o poftă nebună și irecuperabilă de a asculta vibrația sufletului. Al tău și al celorlalți! La orice vârstă!

• Tweet
• Pin It