POVESTE DE VIAȚĂ. Vasile Lembac, cărășeanul specializat în amenajări de lux la Londra, lucrează pentru bogații lumii

v lembac 2

Când a plecat din România, în urmă cu aproape 20 de ani, Vasile Lembac nici n-a visat cât de sus va ajunge singur, fără vreun ajutor, într-o țară a cărei limbă nu o vorbea aproape deloc. Astăzi îl găsim pe poziția de project manager la firma Focused Construction & Maintenance Ltd pe care a înființat-o la Londra, în 2018. Asta după ce s-a săturat ani întregi să lucreze pentru alții.

Acumulase suficiente cunoștințe, bătătorise drum destul de lung în domeniul amenajărilor și al designului interior pentru a ști cum dorește să-și „decoreze” în continuare propria-i viață. Culege roadele unui timp în care munca a însemnat totul pentru el. I s-a dus vestea pentru calitatea premium a finisajelor și respectarea timpului necesar lucrărilor de refacere a interioarelor. Predă apartamentul „la cheie”, într-un lux desăvârșit. Cele câteva lucrări postate aici, pe siteul firmei, ne dezvăluie o lume de poveste în care designul interior capătă alte valențe. Fiindcă se lucrează la alte standarde decât cele pe care ni le imaginăm în mod obișnuit. Unul dintre apartamente, numit 102 Fountainhouses, a fost prezentat la Pro Tv și comparat, pentru valoarea pe metrul pătrat de 21.000 de lire, cu cea mai scumpă clădire vândută la acea vreme cu 350 de milioane de lire.

vasi lembac

tm4ua media express de banat (100x1000px)

Ca reprezentant al firmei, Vasile Lembac este căutat de către persoane cu posibilități financiare nelimitate, de o opulență incredibilă, despre care spune zâmbind că „au mai mulți bani decât sens”. Ei sunt cei care scot din buzunare multe milioane de lire pentru o proprietate situată în centrul Londrei, uneori aflată chiar la kilometrul zero al Regatului Unit. Sunt oameni de afaceri, investitori din domeniul imobiliar, antreprenori care urmăresc cererea și pot găsi astfel o ofertă tentantă pentru industriași indieni, șeici din țările arabe, bancheri, mari magnați ruși, evrei, chinezi, vedete media și staruri de cinema.

Să lucrezi în inima Londrei, să fii un fel de diriginte de șantier, în permanent contact cu arhitecții, designerii, beneficiarii, cu echipele de lucrători, cu furnizorii de materiale, furnizorii de servicii de distribuție (apă, electricitate, combustibil) să te ocupi de documentațiile și avizele tehnice solicitate de Primărie, să menții atmosfera echilibrată cu managementul asociației de proprietari, asta înseamnă să fii cu adevărat stăpân pe situație, să ai mintea limpede și să fii brațul de fier al afacerii.

Se învață așa ceva la vreo școală? „Da’ de unde! Baza se pune în timpul celor șapte ani de-acasă, din familie și restul se învață la școala vieții. Se știe că «omul sfințește locul». Eu sunt autodidact și cred că exemplul tatălui meu a contat foarte mult. De copil mă punea să îl ajut, ba să batem un cui, să facem un gard, să leg o priză, ba să mai construim ceva la casa noastră din Cornuțel, să turnăm beton și să zugrăvim. Astfel mi-am dezvoltat abilități de care mi-am dat seama mult mai târziu, atunci când am avut nevoie să mă descurc. Este vorba despre simț estetic, capacitate de organizare și viziune”.

Cărășeanul provenit din rândul minorității ucrainene privește în urmă cu nostalgie, amintindu-și ce l-a motivat să-și părăsească satul natal, apartamentul din Reșița și locul de muncă pe care îl avea la Secția Motoare Electrice de la Uzina de Construcții de Mașini. Câștiga puțin, astfel că banii nu-i ajungeau pentru a-și îndeplini ceea ce visează aproape orice tânăr familist: mașină, dar și o viață decentă la oraș. Terminase facultatea, specializarea Management, și cu toate acestea, realizările modeste, viața fără perspectivă, frustrările acumulate l-au determinat să-și ia lumea în cap și să se arunce în necunoscut. Și-a pus ca țintă Marea Britanie unde a ajuns după 12 zile de la plecarea din România. Se întâmpla pe vremea când România nu era încă membră a UE, iar posibilitățile de deplasare erau limitate și periculoase fără acte. A luat viața în piept pornind de jos, de la săpat șanțuri, însă știa că are un singur țel și pentru asta e în stare să tragă și cu dinții, cum se spune. Primii ani a fost muncitor alături de un indian de la care a învățat numele sculelor și a instrumentelor de lucru, cu hârtiuța în palmă. Iar pentru a acumula cât mai multe cuvinte în limba engleză, citea în metrou toate ziarele gratuite la care avea acces. Știe că a urcat acest munte al încercărilor precum Sisif, regele Corintului, personajul din mitologia greacă cu bolovanul în cârcă, dar a meritat. Perseverența, voința și dorința de reușită l-au motivat suficient cât să facă față tuturor provocărilor care s-au dovedit a fi deloc puține.

Primul imobil în care a intrat cu echipa pentru o refacere de la zero a fost în 2006, în cartierul Park Lane din Londra, acolo unde în vecinătate locuia fostul președinte Gorbaciov. Au urmat alte și alte locuințe cu suprafețe totale între 250 și 500 de metri pătrați unde, conform protocolului, se reconfigurează interioarele, se pot demola pereți, se înlocuiesc geamuri, uși, podele, instalații de apă, electrice și ce o mai fi. Se lucrează cu materiale din cele mai scumpe. Spune că la un moment dat o proprietară din Rusia a cerut un tapet cu cristale Swarovsky, iar ca să putem aprecia valoarea ridicată a finisajelor s-a vorbit despre înlocuirea unui banal mâner care avea un preț de vânzare între 500 și 3.000 de lire. De multe ori, atunci când se cumpără un apartament de lux, noii proprietari cer schimbarea din temelii a interioarelor doar pentru că nu le place culoarea pereților, a mobilei sau invocă te miri ce alte motive care nouă ni se par de-a dreptul puerile. De exemplu, că a intrat pe piață și vor tehnologia de ultimă generație ce presupune activarea electrocasnicelor de la distanță. Sau doresc noi dispozitive IT care pornesc aerul condiționat, jaluzelele, șemineul, asigură luminozitatea, reglează umiditatea, temperatura și alte lucruri care fac viața de lux mult mai ușoară. Majoritatea acestor apartamente în valoare de multe milioane de lire au în interior saună, piscină, sală de gimnastică și pentru relaxare. Se folosesc culori calde pentru ambientare, mobilier elegant, covoare și draperii din materiale sofisticate. Timpul avansat pentru finalizarea unui apartament este între 8 și 12 luni și asta din cauza programului destul de restrictiv, adică nu se poate face gălăgie oricând, ci doar între anumite ore și anumite zile. Deși, spune Vasile Lembac, multe dintre apartamentele de lux din centrul Londrei stau goale, nelocuite mare parte din an, folosite drept case de vacanță.

v lembac 3

Despre oamenii cu care lucrează spune că nu are niciun fel de idei preconcepute, pentru că se știe, în fiecare pădure există uscături. A avut în echipă meseriași de toată isprava de mai multe naționalități. La fel de bine lucrează cu români, ucraineni, albanezi, bulgari, dar și englezi. A ajutat la rându-i multe persoane aflate la început de drum în Marea Britanie. Însă cel mai mult l-a încurcat pandemia, odată cu suspendarea activităților și intrarea în izolare. Numeroși angajați dintre cei pe care se baza au aplicat pentru ajutoare guvernamentale oferite și văzându-se cu bani mulți, adică 80% din câștigul lunar, fără să facă nimic pentru asta, oamenii au pierdut din apetitul pentru muncă. Iar Brexitul a pus capac! Când e foarte strâns cu ușa și nu are de ales, lasă totul deoparte, pune mâna pe scule și trece el însuși la treabă cu gândul că, odată cuvântul dat, trebuie respectat!

E fericit că a reușit să-și îndeplinească multe dintre visele sale: și-a ridicat două case, nu una, și-a cumpărat mașina dorită și poate face concedii împreună cu familia de mai multe ori pe an. Preferă sudul Franței unde merge la prieteni sau în Italia. În România ajunge rar și asta doar de dragul părinților. Acasă, la Londra, e nevoie de suport pentru micul înotător. La 14 ani, fiul său, Răzvan, (născut în țara lui Shakespeare) face sport de performanță și cucerește deja medalii după medalii la diferite competiții din categoria sa de vârstă.

Devenit cetățean britanic, lui Vasile Lembac îi este adesea dor de locurile în care s-a născut. Se gândește cu emoție la satul său, Cornuțel-Banat, la toți oamenii ambițioși care au reușit în viață plecând pentru un trai mai bun în Italia, Canada, Austria, la Praga – în Cehia sau te miri pe unde. Aproape că nu e casă să nu aibă pe cineva plecat!

Își mai dorește doar zece ani de muncă intensă, după care e de acord să predea fiului său destinele afacerii. Spune că îl așteaptă pensia pe care și-o dorește activă, câte șase luni în Caraibe sau Martinica, alte șase luni acasă. Până una-alta, visează la extinderea casei pe care o are în apropiere de Wembley. Are nevoie de mai multe dormitoare și spații de cazare pentru oaspeții pe care-i așteaptă. Sunt încă, totuși, atât de multe lucruri de făcut…

v lembac 4

banner 970 x 250