POVESTE DE VIAȚĂ. Sorin Olariu – „cel mai bun inginer dintre poeți și cel mai bun poet dintre ingineri”

În urmă cu 20 de ani, scriitorul, epigramistul-caricaturist, creatorul de poezie în grai bănățean, originar din Buchin, comună apropiată de Caransebeș, lua calea străinătății, stabilindu-se împreună cu familia în statul american Michigan.

S-a înscris la Loteria Vizelor dintr-o ambiție personală, convins de faptul că „lumea aparține celor ce pot”. Interviul de la Ambasada americană din București a durat câteva secunde…„nici nu am apucat să spun nimic, știau despre mine că sunt inginer, soția cadru medical, doar mi s-a anticipat reușita «you gonna make it!»”

Și exact asta a dovedit ulterior, că nimic nu stă în calea celui puternic, luptător, adaptabil oricăror situații, cu ținte bine fixate în viață. „Am vrut să-mi demonstrez în primul rând mie însumi că pot, că dacă cineva e om la el în țară, e om oriunde în lume. Iar în al doilea rând am vrut să le arăt și altora, americani sau emigranți, că românii nu sunt cu nimic mai prejos decât ei. Nu partea materială m-a determinat să fac acest pas, ci dorința de aventură și de a răzbi acolo unde este mai greu. Au existat voci care spuneau că un poet nu are ce căuta în capitalismul sălbatic din America, și că va fi strivit de pragmatism și de rutină.” Nici vorbă de așa ceva, ba mai mult, Sorin Olariu se mândrește cu o strălucită carieră în domeniul ingineriei auto. Lucrează la General Motors Technical Center din Warren, Michigan, una dintre cele mai mari companii constructoare de masini din lume, la brandurile: Cadillac, Buick, GMC și Chevrolet-Corvette. E pasionat de ceea ce face și vorbește cu multă plăcere despre activitatea pe care o desfășoară. Lucrează în prezent pentru viitor. Cu alte cuvinte, se lucrează cu anticipație de cinci ani pe modele de autovehicule ce vor intra în fabricație abia în 2027-2028.

Sigur că începutul nu a fost tocmai ușor și spune că, mai ales pentru supraviețuire, ar fi acceptat orice muncă. Însă, nu a fost cazul, fiindcă după o scurtă perioadă angajat la un depozit de mobilă, a trecut la o companie de telecomunicații care oferea planuri tarifare pentru convorbiri internaționale. „Practic era un call-center unde se vorbeau peste 40 de limbi și am avut de-a face cu oameni din toate colțurile lumii. M-am integrat perfect în colectiv, fiind foarte apreciat de colegi. M-a ajutat mai mult cea de-a doua diplomă a mea. În România am absolvit pe lângă Politehnică, (Facultatea de Mecanică, secția TCM) și Facultatea de Istorie-Teologie, eu fiind un bun cunoscător al culturii și mai ales a religiei multora dintre cei cu care lucram. Asta mi se trage și de acasă, tatăl meu, Pavel Olariu, fiind preot, de-a lungul anilor, în parohiile Naidăş, Rugi și Buchin. Sunt născut în comuna Buchin, o localitate aflată la marginea Caransebeșului, acolo de unde începe ținutul gugulanilor, al bănățenilor făloși de la munte.”  

Evoluția pe târâm american a însemnat și alte activități interesante și atractive pentru o persoană dornică de cunoaștere: „în calitate de angajat la departamentul de Marketing, am fost nevoit să particip la numeroase festivaluri etnice care aveau loc în SUA și în Canada, ceea ce m-a făcut să îmi lărgesc orizontul cu privire la aceste două țări și la etniile care le locuiesc.” 

Stabilirea în America nu a fost luată în calcul niciodată, mai ales că Sorin Olariu se bucura la momentul respectiv de recunoaștere din partea comunității caransebeșene și desfășura o bogată activitate culturală. Îi apăruseră câteva volume, era membru al Ligii Scriitorilor, al Uniunii Epigramiștilor, responsabil al revistei „Interferențe”, cunoscută în viața culturală a orașului. Însă, decizia s-a produs pe fondul unor nemulțumiri legate de lipsa de perspectivă a ascensiunii profesionale. În plus era pasionat de istoria și cultura lumii anglo-saxone și studia cu seriozitate limba engleză.

În urmă cu 25 de ani, Sorin Olariu era profesor la Caransebeș, preda discipline tehnice, iar în timpul liber activa ca redactor cultural și realizator de emisiuni cu specific popular la televiziunea locală EuroSat, și la Radio 11 Plus. „Dacă până atunci scriam doar poezie lirică, odată cu participarea mea la emisiunile radio-tv, adică moderarea întâlnirilor cu invitații, am început să scriu epigrame, poezie în grai bănățean și să particip la festivaluri de gen.”

Mărturisește că de multe ori i-a avut ca invitați pe membrii Cenaclului de poezie în grai bănățean, „La Poșmândre” și motivează felul cum, încet-încet, l-a prins microbul scrisului. „Mi-am dat seama că am un pic de har pentru poezie și am zis să mi-l valorific, fiindcă îmi place să scriu în grai bănățean. În primul rând eu însumi mă distrez atunci când scriu versuri din astea «șoade». De fapt poezia satirică în grai bănățean are un caracter moralizator. Pentru că satira și umorul au menirea de a îndrepta moravurile. Am creat și un personaj imaginar, pe nume Uica Nielu dân Buchin, un fel de Nea Mărin în variantă bănățeană. Cărți ca «(Ț)Uica Nielu din Buchin», «Uica Nielu să întoarșe», «La Chicago-ntr-o Grăgină», «Sama la covei» sau «Șoadă-i lumea pă la noi» au făcut și fac deliciul publicului cititor din Banat și nu numai. Dar, trebuie să știți că în ceea ce mă privește întâi a fost poezia lirică, primele mele volume de versuri publicate după 1990 fiind: «Șapte păcate» și «Poeme apocrife» cu prefața scrisă de regretatul poet timișorean Anghel Dumbrăveanu. El m-a descoperit după ce am câștigat concursul național de poezie „George Suru” în anul 1997. De asemenea, numele meu apare în numeroase culegeri și antologii de poezie în grai bănățean și de epigrame de la noi din țară, dar și de peste hotare. Pe lângă acestea aș putea spune că mai cochetez cu proza SF și caricatura. Am publicat câteva povestiri SF online, pe site-urile de profil, și mai multe caricaturi cu teme politice, prin anii ‘90, imediat după Revoluție.”

O foarte mare satisfacție a condeierului Sorin Olariu este legată de prezent, de faptul că la concursurile și festivalurile de poezie în grai bănățean, care au loc în țară, dar și în Banatul Sârbesc, majoritatea copiilor recită din poeziile sale. „Pe de altă parte, eu sunt un scriitor român atipic, pentru că nu particip la viața literară românească, nu sunt înscris în niciun cenaclu, nu merg la festivalurile și concursurile de profil și nici nu trimit poezii sau epigrame pentru concursuri, dar totuși sunt citit.”

Ce îl inspiră?

„Subiectele de inspirație pentru poezia în grai și epigrame nu pot fi altele decât lumea politica din România, viața socială, metehnele oamenilor.” Se află în contact permanent cu realitatea din țară, este la curent cu ceea ce se întâmplă, având astfel suficiente motive pentru scris. Numeroase dintre creațiile sale sunt postate periodic pe Facebook, pe pagina culturală a publicației Curentul Internațional unde se bucură de aprecierile numeroșilor cititori.

Planuri de viitor

În viitorul nu foarte îndepărtat include retragerea din activitatea profesională, fiindcă timpul petrecut acasă, alături de cei dragi, cu mama, cu familia extinsă din România, ar însemna cel mai mare câștig pentru scriitorul, epigramistul, autorul de poezie în grai Sorin Olariu.

Și doar peste câteva zile va avea loc o nouă lansare de carte în cadrul unui eveniment programat să se desfășoare în perioada 13-15 iulie, în Canada, la Campul Românesc din Hamilton, Ontario. Volumul intitulat „Epigramiada” are coperta și desenele din interior semnate de cunoscutul caricaturist Ștefan Popa – Popas.

Cât privesc experiențele trăite de-a lungul anilor în America tuturor posibilităților, ele sunt nenumărate, pornind de la „rânduială ca la neamț în șpais, unde toate au un rost. Ești foarte respectat peste tot, indiferent cu cine intri în contact în locuri publice. Nu contează că ai haine de lucru și ai treabă la magazin, la doctor, sau la bancă, ești respectat de parcă ai fi președintele țării. Îmi aduc aminte de o pățanie hazlie cu un polițist care m-a abordat văzându-mă că dau târcoale mașinii. Cumpărasem mașina recent, era a soției și făcuse pană chiar în parcarea  spitalului unde lucrează. Polițistul a fost cel care m-a scos din încurcătură, fiindcă eu nu eram deloc familiar cu acel model și nu găseam roata de rezervă. S-a băgat sub mașină și a schimbat roata fără ca eu să mă implic cu ceva. Atunci am aflat ce înseamnă cu adevărat ca Poliția să fie în slujba cetățeanului. Mulți spun că americanii nu au cultură generală, nu știu nimic despre România. Aici aș putea contrazice pe oricine (desigur e vorba de oamenii cu un nivel de educație). Se știe despre țara noastră destul de multe, mai puțin că e o țară latină și că nu e catolică. În ceea ce privește conaționalii, eu nu am văzut român leneș, sau certat cu legea. Iar dacă stai în America, e destul, nu e nevoie să pleci în altă parte să cauți și altceva: aici ai mare, munte, posibilități multiple de distracție sau de sport.

E clar, nu îți trebuie prea multe ca să fii fericit. „E suficient să fii sănătos și înconjurat de cei dragi. Pentru fiecare om e important să își urmeze visele, iar atunci când și-a îndeplinit un vis, să nu stea pe loc, ci să treacă imediat la altul…”

• Tweet
• Pin It