POVESTE DE VIAȚĂ. Reșițeanca Izabela Ciocoi și pasiunea sa mai puțin obișnuită: motoarele!

Să vezi o  mireasă pe motocicletă conducând singură către Starea Civilă nu e un lucru obișnuit. S-a întâmplat în urmă cu ceva timp, la Reșița, într-o sâmbătă de vară capricioasă când ploaia părea să strice planul nuntașilor. Totuși, au fost suficiente câteva raze de soare pentru ca întreg alaiul să se pună în mișcare.

Numeroși prieteni pe motoare au ținut să fie prezenți la evenimentul atât de important din viața tânărului cuplu, organizând o paradă ad-hoc din cartierul Govândari înspre centrul orașului, stârnind zâmbete și aprecieri din partea celor prezenți pe stradă.

De câțiva ani, Izabela Ciocoi împarte pasiunea pentru motor cu soțul său pe care, deși reșițean fiind, l-a întâlnit la un festival moto în Serbia, acolo unde se desfășura un eveniment internațional. Spune că prima sa dorință îndeplinită după majorat a fost obținerea permisului de conducere, dar nu pentru mașină, cum probabil orice tânăr și-ar dori, ci pentru conducerea motocicletei pentru că de fapt, știa demult să o mânuiască. E mândră că a crescut într-o familie de motoriști și era firesc să preia din pasiunea unchiului, dar în special a bunicului său, care o transporta în ataș atunci când familia se deplasa pe diferite distanțe, la casa de la țară. Era cel mai la îndemână mijloc de locomoție, dar desigur, nu pentru oricine. Fiindcă dintotdeauna o astfel de plăcere a însemnat investiții destul de importante.

Prima motocicletă pe care și-a cumpărat-o din banii strânși în studenție a fost Yamaha Virago, cu o capacitate cilindrică de 750 cm cubi, un exemplar de care nu s-a despărțit zece ani. Alegerea a fost făcută la recomandările altor bikeri pasionați, cu gândul că la drum întins va fi nevoie să țină pasul cu grupul.

Și în acest domeniu, ca de altfel peste tot, este importantă marca: „Da, ar fi fost interesant un Harley-Davidson, din gama de top, dar la momentul acela nici nu am luat în calcul așa ceva, mai mult pentru că este o motocicletă scumpă. Trebuie să îți adaptezi motocicleta la nevoile tale. Fiind începătoare, nu mă interesa viteza, nici motoarele ușoare construite cu elemente din plastic sau cromate, nici enduro. Atunci mi-am luat o motocicletă mai puternică dar am restrâns aria mea de căutare la chopper. În plus, un chopper arată bine, o motocicletă care e toată blink, lucioasă, cu ghidoane înalte, cu tobă gălăgioasă, cu aspectul acela rock, te inspiră. Bineînțeles că și pasiunea pentru muzica rock mi s-a transmis tot de acasă. Părinții mei aveau o colecție întreagă de viniluri și în vremurile de altădată ascultau acest gen de muzică pe ascuns.”

Dacă pentru motor a fost nevoie de 2.500 de euro, încă jumătate din sumă a însemnat investiția în echipamentul de protecție fiindcă fără așa ceva nu te poți avânta în condus. „Trebuie să te protejezi corespunzător, să ai încălțăminte, mănuși, cască, pantaloni și jachetă. Deși știu că arată ceva mai bine îmbrăcămintea de piele, eu prefer cea din Goretex, un material textil ignifug, impermeabil, mult mai practic și mai comod. Bineînțeles că există protecție la coate, genunchi, coloană și șolduri. O cască de motocicletă cu tot felul de puncte de protecție, aerisită, cu elemente speciale, poate să coste și 400-500 de euro. Îmbrăcămintea se comandă de la diferiți furnizori de pe internet sau direct de la magazine, dotările mele fiind de la câteva reprezentanțe din Germania. Cu mare atenție se alege încălțămintea fiindcă se știe, tălpile stau pe niște scărițe, dar tot acolo se află schimbătorul de viteză și frâna. E foarte important ce porți. Aici nu poți improviza și nici nu poți purta niște încălțări oarecare fiindcă riști să faci mișcări greșite care te pot împiedica să iei deciziile cele mai bune. Iar motocicleta se alege în funcție de înălțime, atunci când ești pe loc trebuie să atingi solul cu picioarele.”

Unde este mai confortabil să stai, în spate, să fii pasager sau să conduci?

„Un motociclist nu stă niciodată în spate! Împărțim pasiunea în familie și asta înseamnă că la drum întins fiecare e cu motorul lui. Adică totul la dublu: câte două perechi de cauciucuri în funcție de nevoi, întreținere, combustibil. Și la mare mergem cu motorul, pentru că în fiecare vară are loc un festival organizat de un club moto din Constanța. Apoi participăm la diverse alte evenimente din țară unde vin motocicliști din Europa, de pildă la Iași, avem numeroși prieteni, la Gura Humorului dar și în Serbia sau Muntenegru. Acțiunile sunt gândite de către organizatori cu o largă adresabilitate: în timpul zilei fiecare după vârstă, are câte ceva de făcut. Pentru că în viața motoriștilor au intervenit copiii și ei pot participa la diverse activități, ateliere, jocuri sau concursuri.” Așa s-a întâmplat și în vară, la West Romanian Bike Week, festivalul de muzică de la Râul Alb, unde părinții au ajuns pe motociclete iar copiii aduși cu mașina de către bunici.

Izabela Ciocoi nu are nicio problemă în a-și face bagajele pe repede înainte. A învățat să trăiască minimalist, să se descurce cu strictul necesar, să nu aibă nicio problemă în decizii și organizare în viteză. „Mă gândesc că azi vreau să beau o cafea pe malul lacului Văliug, atunci acolo merg. Sau dacă am nevoie să rezolv ceva în oraș, mă echipez rapid, mă urc pe motor și am plecat. Mă mișc repede în trafic și scutesc timp.” Doar vremea rea, vântul și ploaia strică planurile celor pe două roți.

Interesant lucru, lumea moto este organizată în cluburi din care fac parte doar bărbați. Sigur că femeile nu sunt excluse, „ele pot participa la activități, dar nu ca un membru activ înscris în club, adică MC-uri naționale și internaționale ale bikerilor. Există o singură asociație a pasionatelor de motoare în Timișoara cu denumirea de MCF (motorcycle-friends). Asta nu înseamnă că e o lume exclusivă a bărbaților. Există niște legi nescrise, prin care toate persoanele care vin la evenimente, apreciază activitatea clubului, se bucură de respect. Femeile sunt binevenite și își au locul lor în comunitatea unită de aceeași plăcere pentru motor. Până la urmă de acte e nevoie doar pentru organizare. Pasiunea e cu totul altceva, dincolo de formalități.”

Izabela Ciocoi și-a îndeplinit visul, acela de a avea o motocicletă americană Harley Davidson. Dar, după câtva timp, și-a dat seama că aceasta este mult prea voluminoasă și că e un pic dificil de manevrat în parcările din oraș, așa că din nou își dorește altceva. Să fie o Yamaha, o Suzuki, cine știe? Important e spiritul, atașamentul, fiindcă „motocicleta îți oferă maximă libertate! În plus, să aparții acestei comunități a celor care împărtășesc pasiunea pentru motoare, e minunat. Oamenii sunt foarte uniți, deschiși, relaxați, empatici, săritori să te ajute să rezolvi eventuale probleme tehnice. Și, desigur, au idei pentru a îmbunătăți calitățile motorului, pentru tunarea lui. Un lucru important: dacă proprietarul are grijă de ea, o păstrează în garaj ferită de intemperii și o întreține corespunzător, valoarea unei motociclete nu scade.”  La garaj se întâmplă cele mai simpatice întâlniri unde se adună prieteni într-ale șoferiei și se împărtășesc experiențe de viață.

Pentru doamne și domnișoare pasionate de tehnică, de motoare pe două roți, Izabela Ciocoi, are un sfat: „să fie îndrăznețe fiindcă merită! Libertatea pe care ți-o dă motorul, e o senzație care nu se compară cu nimic altceva!”

• Tweet
• Pin It