POVESTE DE VIAȚĂ. Plasticiana Felicia Traleș din Caraș-Severin – în marile galerii ale lumii online!

felicia coperta

„Flori, sori, culori sau reconectarea la albastru. «Primăverile» Feliciei Traleș sunt mări ori cer – atâta albastru e-n petale și lumină în culori! Artista își gândește tablourile prin culoare – nu prin contur, iar forma o încheagă din pete cromatice definite și păstoase. Culorile se cheamă și se adună armonios și… voluptos în compoziții deschise – în structură și viziune. Lucrările sunt ori câmpuri bătătorite de flori într-un inspirat contrast în sine al culorilor, ori peisaje expresive, deloc ilustrative”, astfel descrie abundența de viu din lucrări artistul vizual Lia Popescu.

Perfect adevărat, fiindcă ochiul privitorului e inundat de culoare! La un prim contact cu imaginea, rămâi surprins de efectul mâinii măiestre care aruncă pe pânză culori, natură, flori, copaci, iarbă și cer, cu o risipă de invidiat. Totul e viu, retina se lovește de un albastru intens, aproape violet, de galbenul câmpului ca o mare de flori sau de verdele crud. Stau mărturie zecile de lucrări pe care Felicia Traleș le-a postat pe contul său de Facebook. Priviți-i, vă rog, lucrările și îmi veți da dreptate!

felicia in atelier

Reșițeanca originară din Biniș spune că pictează de când se știe și că adeseori le făcea desene și colegilor de clasă. Mărturisește că niciodată nu s-a văzut altfel decât cu penelul în mână, deși, la un moment dat, părinții au crezut că muzica îi va jalona viitorul la Liceul de Artă din Timișoara. De orașul de pe Bega o leagă în schimb alte reușite la cele două galerii Helios și Art unde expunea constant și de unde i se cumpărau lucrări. Același lucru se întâmpla la Arad, dar și la galeriile de artă Paleta și Agora din Reșița.

Cu alte cuvinte, artista Felicia Traleș a cunoscut consacrarea reușind chiar să trăiască din picturile sale. Lucru mai rar întâlnit printre artiști. Se întâmpla încă din anii ’90 după ce a studiat la Școala Populară de Artă din Reșița, la clasa profesoarei Florica Zamfira. La vremea aceea s-a făcut remarcată în oraș prin miniaturile sale care erau căutate de iubitorii de frumos. Sunt amintiri dragi, despre care vorbește acum de la mare distanță de țară fiindcă de ani buni, din 2002, locuiește în Portugalia, acolo unde s-a stabilit după ce câteva popasuri au oprit-o în Germania și Franța. Și stilul i s-a schimbat, nu doar locul unde pictează. De la miniaturi a trecut la pânze de mari dimensiuni pe care mărturisește că abia așteaptă să le umple aruncându-se asupra lor cu o frenezie și o vibrație interioară deosebite.

felicia la sevalet

„Cred că mă exprim diferit pe suprafețe mari, îmi place și sunt în stare să lucrez oricât, oricând. Altul e impactul! Nu mai am răbdare decât cu pictura, cu nimeni și cu nimic altceva. Sunt toată ziua în atelier, fiindcă acolo e sufletul meu. Acolo dau viață picturilor mele – copiilor mei. Așa le consider ca pe niște copii care se nasc din mâna mea, pe urmă pleacă, se răspândesc în lume și se așază la noul lor cămin. Mă mândresc cu lucrările mele precum un părinte se mândrește cu copiii lui (eu nu am copii în lumea reală). Pictura pentru mine este un modus vivendi”, spune autoarea și crede că nu te poți face artist că vrei tu, trebuie să te naști cu har. „Nu poți să cânți dacă nu ai talent, nici să desenezi dacă nu te naști cu asta. Sunt oameni care nu sunt în stare să deseneze o floare”.

felicia pictura pe strada

 

Felicia Traleș a participat și a câștigat mai multe ediții ale unor concursuri demonstrative organizate pe stradă pentru a surprinde frumusețile mobilărilor urbane din orașe. A și predat ore de pictură unor doamne din comunitatea unde trăiește, asta din nevoia de interacțiune și de a transmite informații către aspiranți din acest domeniu. Povestește cu mare admirație față de țara care a adoptat-o, de mediul artistic portughez faptul că a fost primită fără nicio discriminare, ba mai mult, i-au fost apreciate lucrările chiar dacă a expus la început într-o galerie din mediul rural a unei comunități cu doar 5.000 de locuitori. De acolo a pornit succesul făcându-se ușor remarcată prin lucrările sale.

Îi place să picteze după inspirație și nu după cerințele celor care ar fi interesați de un anume subiect. Este atrasă de natură, se concentrează pe pictura peisajelor de primăvară, în ulei pe pânză  într-un stil propriu, aparte. Picturile se caracterizează prin luminozitate, folosind o paletă bogată de culori vii. „Am avut doi ani în care am pictat numai cactuși. Mari, mici, de diferite forme, pentru că așa am simțit, cactușii m-au inspirat și spre bucuria mea, am vândut bine. Dacă mi s-ar fi cerut altceva, m-ar fi scos din ritm. Dar cea mai mare surpriză am avut-o atunci când am primit o comandă de la un client din Abu Dhabi care aflând că sunt româncă a ținut neapărat să vorbească cu mine în limba română. Așa am aflat că a studiat în țara noastră și că îl leagă amintirile din tinerețe și anii de studenție. De atunci a devenit client constant. S-a întâmplat chiar ca la o expoziție să fie prezent cu familia și să rezerve jumătate din lucrări.”

Îi place clima caldă de care are parte pe tot parcursul anului și se simte ca acasă în Portugalia unde spune că a legat numeroase prietenii mai ales pentru faptul că a arătat lumii ce poate să facă. Și atunci a venit lumea către ea. A însemnat mult site-ul personal unde și-a postat numeroase din lucrările realizate. Nu toate, fiindcă din păcate, a omis să le fotografieze. Între timp, cel mai la îndemână instrument online îi este Facebookul, care servește pentru prezentare și unde o găsesc cei interesați de artă. A primit numeroase invitații de la unele dintre cele mai mari galerii ale lumii, din SUA, Canada, Elveția, ceea ce este absolut onorant. „Eu mă mândresc cu asta și mă încarc cu  energie știind că m-au chemat să expun. Înseamnă că îmi validează munca și valoarea, mă promovează și îmi dau o proiecție a muncii mele. Nu întotdeauna pot să accept din cauza taxelor foarte mari, dar am expus în galerii de artă din Lisabona, Bruxelles, Londra, Madrid, apoi în Franța, Germania, Serbia dar și în România. De câteva ori am fost invitată și la Bienala de Artă de la Florența. Când trimit un catalog pentru vizionare mulțumesc întotdeauna pentru că am fost aleasă eu din alte mii de lucrări posibile Cei care îmi apreciază lucrările și le cumpără sunt persoane private, colecționari de artă, instituții, cabinete de avocatură, bănci sau hoteluri.”

Între timp, artista din Reșița, s-a extins și asupra altor suprafețe: a pictat și a înfrumusețat pereți interiori, incinte care se pretează la pictura directă.

Felicia Traleș este membră din anul 1999 a Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Reșița, a asociației franceze „Artistes Peintres Independants Ariegeois” și membră a „Landscape Artists International” SUA, din anul 2007. Are lucrări în colecții private și organisme oficiale din mai multe țări ale Europei, SUA, Canada, Noua Zeelandă, Singapore, Taiwan și Emiratele Arabe Unite. Este conectată în online cu tot ceea ce înseamnă artă și cultură românească dar și internațională. Admiră și urmărește persoane importante care pot influența conștiința publică precum mari filozofi dar și alți gânditori.

felicia trales in galerie

Nu simte nevoia altor călătorii fiindcă are marea aproape, jumătate de oră o desparte de țărmul Atlanticului, de plajă și de atmosfera de vacanță. Singurul lucru care îi lipsește este timpul! Spune că nu-i ajung cele 24 de ore pentru ceea ce ar mai dori să facă pentru a-și păstra valoarea fiindcă știe că e un artist internațional bine cotat!

Este interesată de autocunoaștere și dezvoltare personală, de spiritualitate și noțiuni de fizică cuantică. E foarte bucuroasă că a identificat diferite tehnici de cunoaștere de pildă că ne putem crea realitatea, că putem să fim așa cum vrem noi să fim, în orice situație. Asta s-ar putea traduce cu „Fă-ți Rai din ce ai!

Televiziunea publică portugheză i-a dedicat un reportaj care a fost foarte bine primit mai ales în mediul online, cu peste 400 de distribuiri pe YouTube si 20.000 de vizualizări. A fost foarte mândră de această reușită care i-a mai adus un plus de recunoaștere în țara de adopție.