POVESTE DE VIAȚĂ. După aproape 15 ani pe mare, Dan Buru a revenit acasă, la Băile Herculane

Referent cultural în aparatul Primăriei Băile Herculane, Dan Buru, este unul dintre numeroșii români căruia pandemia i-a dat un restart, determinându-l să-și reconsidere prioritățile! Nici în visele cele mai sumbre nu ar fi visat că va trebui să frâneze brusc, să ia decizii de pe o zi pe alta. Că va fi nevoit să-și abandoneze viața tumultoasă, plină de surprize, veselă și boemă pe care a dus-o ani de zile pe mare și să o ia de la început pe uscat. A revenit acasă, în orașul copilăriei sale, unde a avut parte de un altfel de început, de surpriza vieții!

Vorbește acum detașat și face haz de necaz de ceea ce i s-a întâmplat în martie 2020, anul de cumpănă al multor destine, când întreaga planetă intrată în panică pe motiv de COVID se oprea din mersul ei firesc. De urgență a trebuit să-și facă bagajele și să plece de pe Celestyal Crystal unul dintre vasele liniei maritime cipriote Celestyal Cruises, acolo unde lucra. Era director de croazieră, poziție de top în administrația navei, unde a ajuns după ce a trecut etape pornind de jos de la simplu host sau cum se mai spune – animator. Dar, mai era ceva: era om de show, artist! Membru în corp-ansamblu și adeseori solist în programele de divertisment sub luminile rampei. Se simțea bine la microfon, iar rolurile de entertainer i se potriveau mănușă!

Cu asemenea background se întorcea în Băile Herculane pentru a închide parcă cercul ce se cerea închis, fiindcă tot de aici a plecat în aventura vieții sale, în urmă cu aproape 15 ani. Pe vremea aceea, era director de marketing la hotelul Ferdinand, singurul hotel de patru stele din stațiune, care, pentru anii aceia de după 2000 era ceva wow! Și cu toate acestea și-a dorit să încerce și altceva. Fire curioasă și energică, a vrut să știe cum e să fii plecat pe mare cu lunile, să nu ai internet la dispoziție, să faci față stresului, vieții disciplinate, aproape militarizate și mai ales privațiunilor de tot felul. Așa că dus a fost!

In 2006, în doar trei zile cât i s-a dat termen, a reușit să ajungă la Genova, pe vremea când circulația fără vize în UE nu era la îndemâna oricui. S-a îmbarcat pe vasul MTS Coral al companiei cipriote Luis Cruises Lines unde și-a luat în primire responsabilitățile de bază. Trebuia să se ocupe de primirea și însoțirea turiștilor la bord, socializarea cu oaspeții și asigurarea divertismentului de seară. Vasul de croazieră parcurgea distanțe lungi din Marea Egee, pe Marea Mediterană și Adriatică, până la întâlnirea cu Atlanticul din dreptul Spaniei și nordul Africii cu escale în numeroase porturi. Stagiile de muncă pe vas înseamnă între 4 și 7 luni pe mare cu două până la cinci luni acasă. Cine și-ar putea imagina că se lucrează non-stop, câte 10-12 ore pe zi?

„Nu simți oboseala, pur și simplu pe vas timpul trece altfel. Ți se setează mintea, știi că muncești în forță câteva luni după care pleci acasă cu salariul întreg. La vremea aceea 1.200 de dolari pe lună era ceva nesperat de obținut pe uscat. În plus, ai mult timp la dispoziție, pentru că sunt numeroase activități pe care acolo nu ești nevoit să le faci: nu ești ocupat cu aprovizionarea, cu gătitul, cu naveta către și de la locul de muncă. Toate sunt asigurate fără să trebuiască să te gândești la altceva decât la muncă, să ai o stare cât mai bună și să fii creativ. Există și un bar al personalului iar pe vasele mai noi, piscină sau sală de sport cu aparate de întreținere, toate cu circuit închis. La un moment dat eram la bord, un mix de multinaționali, adică 320 de persoane dintre care 55 de români care lucram pentru ca aproape 1.000 de turiști să aibă o vacanță cât mai plăcută. Am fost pe vase de croazieră mari, adevărate orașe plutitoare, cu săli de spectacole și de cinema, baruri, magazine, piscine externe și loc de petrecere a timpului liber.”

Absolvent al Universității Româno-Americane, pregătit pentru turism internațional, dar și cu un master făcut la ASE în industria ospitalității, Dan Buru, a fost timp de 12 ani, director de croaziere, activitate care presupune o serie de responsabilități pornind de la îmbarcarea pasagerilor la bord, debarcarea în orașele de escală, organizarea și desfășurarea vizitelor pe țărm dar și a programelor de divertisment, cu animație pe timp de zi și de seară. Se ocupa de informări făcute în limba engleză și în cea a naționalității pasagerilor aflați la bord. A fost nevoit astfel să își însușească mai multe limbi în care acum poate comunica destul de ușor.

„Când am plecat, în urmă cu 15 ani, vorbeam bine engleza iar franceza o știam de la școală. Între timp am învățat italiană, spaniolă, greacă și sigur că îmi doresc să pot comunica în  ucraineană. Mi-au plăcut mereu limbile străine și nu mi s-a părut deloc greu să vorbesc chiar dacă nu știam prea bine. Nu am avut rețineri din cauza nesiguranței. Lucrând în industria ospitalității, cu foarte mulți turiști din întreaga lume, știu cât de important este să te adresezi în limba țării lor, cât de sensibili și de pretențioși sunt. Mai organizam și evenimente speciale, conferințe, întâlniri private, cocktailuri și eram responsabil cu editarea știrilor de croazieră. Adică apariția zilnică a unui ziar cu informații diverse. În plus coordonam echipe de câte 24-36 de animatori, dansatori, cântăreți, muzicieni, echipa tehnică, DJ, de diverse naționalități. Colaboram cu scenografi, artiști de circ, magicieni pentru organizarea de evenimente multidisciplinare.”

Dan Buru spune că a avut marea șansă de a traversa de câteva ori Atlanticul pentru croaziere organizate în America centrală, mai exact în Cuba atunci când era iarnă în Europa. Își amintește cu mare plăcere de succesul spectacolelor de cabaret și a celor gândite împreună cu mari maeștri ai genului care erau mult apreciate de turiști, primind de la aceștia, la final de călătorie, evaluări foarte bune. La fel de apreciate au fost spectacolele tematice grecești, concursurile de dans, de miss sau recitalurile muzicale. Valul 2010, cel de după criza economică din 2008, a deschis cumva apetitul pentru călătorii (inclusiv al românilor) iar industria de croazieră s-a adaptat turismului de masă. Ceea ce odată era foarte costisitor, acum a devenit accesibil ca preț oricui. De aceea au sporit nu doar ofertele ci și navele de croazieră.

Toate acestea au devenit însă amintire, odată ce s-a întors acasă, la Băile Herculane.

Iar dacă în timp ce vă plimbați prin oraș întâlniți o mămică și un tătic (care împing un cărucior) vorbind între ei în limba engleză, atunci trebuie să știți că nu sunt turiști. Ci sunt localnici! Este vorba despre protagonistul poveștii noastre, Dan Buru și soția sa Nadia, ucraineancă din Odessa, parteneră de viață și de călătorii pe mare din ultimii zece ani.

Bine se spune că „atunci când Dumnezeu îți închide o ușă, îți deschide o fereastră”. Fiindcă dacă li s-a închis calea către croaziere, li s-a deschis fereastra către o nouă viață! Au venit pe lume, nesperat și neanunțat, gemenii Bogdan și Alexandra, ei fiind cel mai de preț dar al pandemiei și cel mai puternic motiv pentru ca părinții să-și regândească prioritățile și să facă alegerile cele mai potrivite pentru viitor.

După cum vă spuneam, Dan Buru ocupă postul de referent cultural în aparatul propriu al Primăriei Băile Herculane și este pus pe fapte mari. A scos deja o revistă cultural-istorică, intitulată „Domogled” iar dacă va putea să miște cât de puțin lucrurile, se declară mulțumit: „îmi doresc ca orașul să redevină ceea cea a fost odată! Să atragem turiști străini pentru ca stațiunea să nu fie sezonieră cum este acum. Iar pentru tinerii de aici îmi doresc să aibă acces la mai multă informație, să studieze limbi străine, dans, instrumente muzicale, să aibă mai multe șanse pentru a rămâne acasă. Eu cred în viitorul prosper al orașului!”

• Tweet
• Pin It