POVESTE DE VIAȚĂ. Anca Magyar, moașă de moarte, transformă tristețea în iubire

Este prima „moașă de moarte” sau „death doula” din România. Și-a luat certificarea urmând cursurile Inelda International End of Life Doula Association din Statele Unite ale Americii. A absolvit Comunicare și Relații Publice, dar urmează și Psihologia la Cluj, dintr-o mare pasiune descoperită în ultimii ani, transformând nevoia într-o profesie.

„Doula de moarte” este un termen consacrat deja în țări cu democrații mai așezate, la noi această activitate de consiliere se află la începuturi. „Nu am vrut să reinventez roata, deși nu foarte multă lume rezonează cu  termenul. Pentru mine povestea a început în urmă cu șase ani, după moartea fratelui meu, care m-a dus în direcția aceasta, către foarte multe căutări. Nici nu știam că există termenul, meseria sau mai degrabă această vocație. Am aflat după ce am simțit eu însămi chemarea în sensul acesta și m-am bucurat foarte mult că există oameni care o fac de foarte mult timp, oferă treninguri și se ocupă și de partea sufletească, de a-i învăța pe cei care își doresc să practice. Nu îi putem spune o meserie, fiind mai degrabă o vocație.”

Cum ați descoperit oamenii care pot oferi alinare, care pot asigura suport sufletesc, căutând pe internet?

Am găsit după foarte multe căutări, fără să cunosc pe nimeni, nici dintre cunoscuții mei nimeni nu auzise de conceptul acesta. A fost ca atunci când ai în față o pânză albă pe șevalet și începi să așezi culori pe ea. Nu am găsit astfel de sprijin în momentul în care treceam eu prin doliul meu. Am căutat grupuri de discuții, grupuri de sprijin cu alți oameni care treceau prin ceva similar. Am căutat și terapeuți specializați pe terapie de doliu, dar nu am găsit la noi și atunci am început să caut în alte locuri. Așa s-a întâmplat să găsesc. Am urmat un curs online pentru această specializare de „moașă de moarte” sau „death doula” în America. Doar acolo am aflat că sunt vreo două instituții care organizează cursuri acreditate de sistemul lor de învățământ. La noi încă nu avem certificări în sensul acesta și nici în Europa nu am găsit foarte multe.

Anca Magyar spune că tot ceea ce face vine din interior, din suflet și nu așteaptă o certificare din punct de vedere social, sigur că există Consiliul Psihologilor din România, există o seamă de organizații care ar putea avea o anumită implicare, dar „pe mine nu asta mă încurajează. Pe mine mă duce mai departe pe drumul meu fiecare întâlnire cu oameni care îmi spun că au nevoie de suport. Am simțit că nevoia vine de la toți cei cu care am interacționat în ultimii ani în acest context. Cred că suntem destul de departe de a avea o formă puțin mai structurată, iar pe parte de terapie de doliu suntem în stadiu incipient adică nu avem anumite protocoale strict pentru așa ceva. O anumită reticență vine și din faptul că aceasta este și o muncă spirituală, este o abordare holistică în care sunt anumite asemănări cu munca terapeutică, clasică. Aș spune că partea asta de autoritate este încă destul de rigidă.” Lucrurile se pot schimba, societatea în ansamblul ei este în continuă așezare. Poate că avem o șansă să modificăm lucrurile acestea pe viitor, pentru că, nu-i așa, inevitabil doliul vine și ne prinde nepregătiți. Când vina vorba de moarte, ne retragem în noi, închidem ochii, strângem din dinți și așteptăm „să treacă”, de parcă moartea ar fi doar o greșeală, doar o eroare ce ni se întâmplă.

Anca Magyar mărturisește că a ales să fie „doula” sau consilier de doliu și pentru că (deși la prima vedere nu e evident) există o parte pozitivă, prin aceea că în preajma morții este foarte multă iubire. „Doliul este o manifestare a iubirii. Dorul față de o persoană care nu mai este, e tot o manifestare a iubirii. Atașamentul față de cel dispărut doare, absența din viața noastră doare. Așa s-a născut și dorința mea de a mă dedica acestui domeniu de consiliere, fiindcă eu nu am știut ce să fac mai  bun cu dorul meu. De multe ori nu ne dăm seama că dorul respectiv e chiar o sămânță din care poate să iasă ceva extraordinar! Dorul naște iubire! Ideea este să ne ajutăm unii pe alții. Nu aș externaliza genul acesta de suport doar din partea unei persoane specializate cât de cât, cum sunt eu. Încerc să-i învăț pe toți prietenii și pe toți cunoscuții pe care îi întâlnesc să poată oferi la rândul lor sprijin celor din jur. E important să facem asta unii pentru alții. Doliul e dorul fără destinatar. E senzația că ești încă plin de iubire pentru un om, dar iubirea ta nu mai are către cine să se ducă. Și atunci spun să trecem peste partea care doare și să trăim doliul în așa fel încât să-l transformăm în recunoștință pentru viață. Să creștem iubire!”

„Doula de moarte” sau consilierul de doliu se poziționează în trei momente și poate să lucreze cu ceea ce se numește doliu anticipativ. Asta în cazul bolnavilor terminali, cei care sunt în etapa de îngrijiri paliative. Apoi însoțirea efectivă a unei persoane care părăsește această lume și apoi suportul oferit familiei. Consilierea pe care o susține ține strict de doliul care poate fi și la câțiva ani după pierderea cuiva drag. „Doliul are un parcurs care diferă de la o persoană la alta și cine este pregătit să-l integreze o va face mai ușor.”

Anca Magyar locuiește și profesează în Cluj-Napoca și spune că de-a lungul anilor a investit material și spiritual în nenumărate cursuri și formări în domeniul psihologiei, ceea ce o ajută foarte mult în dezvoltarea personală. Pentru oricine este interesat de consiliere de doliu, Anca poate fi contactată la adresa: anca_magyar@yahoo.com, pentru ședințe online, pe care le susține pro bono. De asemenea, poate întinde o mână de ajutor oricui simte că are nevoie să se pregătească pentru momentul despărțirii de cineva drag sau să proceseze un doliu, fie că e unul recent sau unul vechi. „Aici, în Cluj-Napoca, unde locuiesc eu, voi începe în curând o serie de întâlniri de grup, cu participare restrânsă, al căror scop este pur și simplu să le dea ocazia persoanelor care au pierdut pe cineva să vorbească despre asta, să se destăinuiască, dar într-un cadrul structurat: avem de obicei o temă, un anumit timp alocat fiecărei persoane și alte «reguli» de desfășurare.  De asemenea, am în proiect facilitarea unor discuții și la școala unde învață copiii mei cu unele dintre doamnele învățătoare. Se știe că cei mici se confruntă cu doliul precoce pentru că bunicii (firesc, e un dat al nostru pe pământ) încep să îi părăsească.  Iar cadrele didactice, uneori, se simt depășite în această stare de suferință a copiilor. Și mi-am zis că pot să ajut în gestionarea unor cazuri de genul acesta. Mai sunt și cazurile în care le mor animalele de companie, iar copiii sunt destul de marcați. Deci, îmi doresc foarte mult să ajut în situații concrete.” Anca Nagy spune că  la vârsta copilăriei primele contacte privind conceptul morții sunt foarte importante, felul în care se raportează cei mici la suferință poate fi definitoriu pentru echilibrul lor emoțional. O anumită fobie care se declanșează în copilărie (toate fobiile au ca sursa frica de moarte) poate însoți adultul pe parcursul întregii vieți. Și e foarte important să „navigăm” frumos prin viață.

Prima specialistă în „death doula” intenționează să organizeze cursuri de formare pentru alte moașe de doliu și spune că, gândind mult mai departe, ar fi foarte potrivit ca într-un anume viitor, statul să subvenționeze acest serviciu de consiliere mai ales pentru bolnavii terminali.

Ce își mai dorește? Să vadă, la un moment dat, că „moașa de moarte” devine o meserie cu un cod CAEN și un cadru legal de desfășurare, o meserie recunoscută de toată societatea românească, pentru că este nevoie de ea.

• Tweet
• Pin It