POVESTE… de sezon cu multă clorofilă! Pledoarie pentru mâncare sănătoasă cu Nicoleta Scarlat, food influencer!

Cu siguranță după tura „forte” de sarmale, caltaboși, cârnați, piftie și alte bunătăți cărnoase mâncate la Crăciun și de Anul Nou, vin zile când orice consumator, cât de gurmand ar fi, caută mâncarea mai ușoară. Și ce poate fi cu adevărat ușoară în toiul iernii, decât o pungă cu salată asortată? Sunt sigură că ați văzut pe rafturi în marile lanțuri de magazine, poate și la cele mai mici, pungi gata pregătite cu salate asortate, doar de pus în farfurie, asezonate cu puțin din fiecare: dressing, iaurt sau sos de smântână.

„Jumătate din creierul nostru funcționează în modul vizual”, spun psihologii care explică felul în care culoarea mâncărurilor le face nu numai apetisante, dar și mult mai gustoase. Sigur că primează roșul, culoarea galbenă, dar și cea verde pe care o avem în față. Căci vorbim despre salată și infinitele mixuri care se pot face.

„Salata verde merge foarte bine în  prezent față de 1995 – momentul în care distribuitorul (ambalatorul) a intrat pe piață. Prin comparație, vă spun doar că la începuturi se vindeau câteva zeci de kilograme de salată pe săptămână, acum am depășit 110 tone”.

Mă întreb totuși de unde materie primă în toiul iernii, se găsește ea în România? Din păcate răspunsul nu e tocmai cel pe care l-aș fi așteptat, dar ne lasă să vedem realitatea legată de cultivarea salatelor în sezon: „În România sunt doar două «culori» să le spunem: salata plantată în martie și recoltată în luna mai, apoi perioada de toamnă, cultivată în septembrie și recoltată în noiembrie-decembrie. Ca să asigurăm fluxul pentru materia primă, urmărim temperatura pe glob, dacă e vară și este cald, mergem spre nord în țările care au climă ceva mai rece și invers. Salatele sunt aduse din zone unde temperatura este mai ridicată. Adică, de obicei, din țările mai sudice: Spania, Italia, Franța, Grecia, Cipru, Turcia, Tunisia, Egipt sau chiar SUA. Dar, câteodată, frigul ajunge și la ei, deci pot exista întreruperi în aprovizionare. Pentru că sunt culese și transportate în condiții speciale de temperatură și de umiditate, salatele se mențin proaspete mai multe zile. Din mai în octombrie (adică vara, când la noi e cald): Germania, Polonia, Austria, Olanda, Ungaria, Elveția.”

Interesante sunt și solicitările din partea cumpărătorilor, este cumva gustul consumatorului român format pentru diferite arome mai tari sau mai dulci existente pe piață?

Una peste alta, spune Nicoleta Scarlat, salata are gust! „Dar a fost foarte mare surpriza privind descoperirea făcută în zona Moldovei: Un lanț de magazine oferea la promoție un sandviș cu ruccola, un produs scump totuși, care a fost foarte bine primit pe piață. Am încercat să aflăm de unde se cunoștea această plantă? Ei bine, sunt foarte mulți plecați în Italia și într-un fel sau altul au avut contact cu ruccola pe care, ca și gust, au adus-o acasă. În zona de vest a țării se preferă salatele mai bătrâne, de tipul salatei Eisberg – care are pe undeva gustul verzei, doar că e mai dulceagă. În sudul țării se preferă gustul dulce, eventual un mix cu adăugare de porumb. Salata este de fapt apă cu clorofilă și ca să trezim gustul consumatorului am introdus semințe de dovleac, mixturi care se fac pentru ca salata să fie mai gustoasă. Am observat că pe partea aceasta de sud, București-litoral, pe timp de vară se consumă mixturi cu ceva dulce. Nu pot să spun că se consumă de un fel sau altul”.

Să ne gândim că există un profil al consumatorului de salată? „Cu siguranță da, el este un om ocupat! Nu neapărat la modul că are un program încărcat de 16 ore de muncă pe zi, ci un om ocupat și preocupat care dorește să facă multe alte lucruri decât să stea și să își gătească. Și este preocupat de mâncare sănătoasă. El va face comandă să îi vină acasă orice, interesat de un stil de viață sănătos, de un stil de viață sustenabil. Ori ceea ce mâncăm se reflectă în viața noastră și va apela la o salata gata pregătită, versatilă, foarte ușor de folosit.”

La o primă vedere se pare că există o mare varietate de salate ambalate pe rafturile magazinelor. Sigur că procesul de pregătire e greoi, adică durează până când se procură de pe piața din vest, se aduce în țară și se prelucrează pentru a rămâne proaspătă. „Salata este un produs viu, are nevoie de 21 de zile pentru perioada de analize microbiologice. Nu livrăm ceva înghețat, deshidratat sau uscat. Ea respira și își trăiește viața în ritmul ei. Sunt salate care au nevoie de aer, altele care nu au nevoie, salate care nu au voie sa fie puse în combinație cu altele. Când decidem să amestecăm produsul x cu y, în afara de probele organoleptice, că o vezi că este verde, frumoasă, crocantă avem și probe de microbiologie ca să știm exact cum evoluează acest produs. Deci întreg procesul durează 21 de zile. Noi livrăm către magazin salată cu termenul de valabilitate de maximum 5 zile. Deci este o marfă extrem de perisabilă care este în creștere”.

Putem vorbi despre care sunt tendințele pieței în acest sens? Cu siguranță, spune Nicoleta Scarlat. „Tendința pieței este de a merge către lucruri sănătoase, care să asigure corpului tot ce îi trebuie și să îl țină într-o formă de funcționare cât mai bună. Problema generală este definiția termenilor, adică ce înseamnă sănătos cu adevărat. Există percepția aceasta că mănânci salată când ești bolnav sau ești pedepsit, ții un regim sau ești la dietă. Dar când arătăm cum se poate mânca o salată, cât de versatilă este, care sunt combinațiile, brusc oamenii înțeleg și văd diferența. Așadar există tendința de creștere. Există dorința de a consuma lucruri ușor de preparat și ușor de consumat, plusvaloare pentru sănătate”.

Am dorit să aflăm și care sunt cele mai mari provocări? „Cuvântul calitate este de cele mai multe ori înțeles ca fiind dat de gust, de prospețime. Calitatea în industria alimentară înseamnă siguranța alimentelor. Ultima dintre problemele consumatorului român este că ceea ce eu îi pun pe masă este un produs ofilit sau că este neconform. Din acest motiv noi nu cumpărăm salată de pe piața românească. Pentru că nu putem conta pe calitatea apei și pe grija pentru necontaminarea accidentală a solului. Când culturile sunt udate cu o apă poluată sau cultivate pe un sol neconform, toate acele probleme se vor regăsi în produs. Sigur că el va fi în continuare verde-crocant sau roșu, însă nu prea se fac analize de microbiologie pe ele și asta este într-adevăr o problemă. Dacă în cazul cărnii simți că e mai roșie, mai albă, are miros, în cazul unui fruct sau al unei legume, nu poate fi observat. Oamenii trebuie să înțeleagă că noi oferim o salată controlată, nu îți este frică să o mănânci, nu te gândești că a fost stropită cu chimicale. Poate v-am convins și de faptul că salata la pungă chiar dacă e mai scumpă și se găsește porționată doar pentru o singură masă, merită consumată”. E sănătoasă, crocantă și… verde!

• Tweet
• Pin It