Poveste de iarnă cu deputați și senatori

Cine mai crede astăzi în minuni poa’ să meargă la spitalul de nebuni. Nu am zis-o eu, ci am auzit-o duminică-seara într-un supermarket din Reșița. Tipul, că e vorba de un bărbat mai în vârstă, era de-a dreptul indignat de faptul că produsul pe care intenționa să-l cumpere se scumpise peste noapte. Nu cu mult, un leu și un pic. Însă un leu în plus la ulei, alt leu la borcanul cu bulion, 50 de bani la cutia cu sardele… se adună. Nu mai vorbim de utilități, apă, canal, căldură, lemne de foc, că nu primești nimic de-a moaca. Nimic, în afară de promisiuni.

Apropo de promisiuni electorale. De la alegerile locale ați mai văzut crac de liberal în satele ori orașele în care locuiți? Pe Marcel Vela, de pildă, l-ați mai văzut? E adevărat, pe când era ministru, una, două era prezent la televizor. Mereu găsea subiecte de discuție, de la pandemie și stări de alertă, la decorări de câini și secretare. Dimineața, la prânz, seara. În campanie a mai umblat pe ici, pe colo, cât timpul i-a permis, promițând autostrada Severin-Caransebeș-Lugoj. Bașca conducta de gaze de la Prunișor și până la noi. De atunci ați mai auzit de el? Că de văzut, sigur nu l-ați mai văzut. A, atunci avea elicopter la scară și se putea deplasa iute, ca Speedy Gonzales. Înțeleg, acum e doar senator. Senator, senator, dar totuși ar putea să se (mai) întâlnească din când în când cu noi, că de aia l-am ales să ne reprezinte. Nu aștept să vină să ne spună în ce stadiu sunt lucrările la autostradă, că asta vedem și noi, că nu suntem chiori, dar măcar să ne explice de ce dracu pensiile, alocațiile copiilor și salariile stau pe loc, iar prețurile urcă?

Ori pe Romeo Dunca l-ați mai auzit vorbind de conducta de gaz? Cum care conductă? Aia pe care, tot în campania electorală, o desena cu markerul pe hartă, prelungind-o cale de zeci de kilometri până la Moldova Nouă. A vorbit atunci la o întâlnire la Herculane și acolo a rămas. Până peste patru ani nu va mai sufla nimeni un cuvânt despre ea și nu pentru că a dispărut markerul din librării, ci pentru că subiectul a fost valabil doar pentru campanie și nu și pentru programul de guvernare, ca să-l citez pe Florin Cîțu.

Ce așteptări putem avea de la Attila Kelemen, deputatul UDMR de Caraș-Severin? Nu-l știm nici noi, ziariștii, prea bine, cum să-l cunoască locuitorii din Caraș? Ar fi culmea. Are o scuză, nu cărășenii l-au ales, ci hunedorenii, cărora le-a promis kurtos kolacs și gulaș tradițional în toată Valea Jiului, măcar o dată pe săptămână. Noi doar ne-am trezit cu el cadou de Crăciun. În afară de a învăța măcar principalele orașe din județ, mari pretenții nu am de la el.

Să nu vorbim doar de cei de la putere. Pe Ion Mocioalcă sau Silviu Hurduzeu i-ați mai văzut pe la Lăpușnicel, Iablanița sau Sacu? Aveți dreptate, ce să caute ei pe acolo, că doar sunt în opoziție și nicidecum la putere. Mai vorbim despre asta când s-or apropia alegerile din 2024. Atunci își amintesc de tot și de toate.

Prea devreme să-i vedem din nou în mijlocul nostru pe toți politicienii ăștia? Înțeleg, da’ cu minunile și spitalul de nebuni rămâne treaba valabilă?

• Tweet
• Pin It