Posibile rânduri dintr-o istorie a românilor, ediția două mii o sută și ceva. Istorie romanțată, evident

După Al Doilea Război Mondial, România a fost plasată de învingători în brațele URSS. A urmat o perioadă de prigonire a elitelor, de transfer a puterii în brațele mojicilor, cu rezultate dezastruoase pentru societate și pentru țară. Președintele Dej a reușit o oarecare rupere de sub tutela rusească, continuată de urmașul său, Ceaușescu. Acesta a trecut la o industrializare forțată a țării, scoțând România din epoca feudală, promovând agresiv industrializarea și agricultura intensivă. Nu fără rezultate vizibile. Producții agricole în creștere, crearea de branduri industriale în domeniile energetic, petrolier, mecanică, auto etc. O dinamică impresionantă a construcțiilor civile, electrificarea țării, un sistem hidroenergetic impresionant, centrala nucleară etc. Bașca realizarea primei aeronave indigene. Nu mai vorbim de șantierele navale ce produceau nave pe bandă rulantă. Toate însă cu costuri suportate din împrumuturi.

Când președintele Ceaușescu a hotărât achitarea acestora la ultimul cent, a început calvarul populației ce prin anii ’70 trăia comparabil cu state mult mai dezvoltate. Încet, încet au apărut lipsurile, foamea, distanțarea dintre popor și conducători. Apogeul a fost atins în decembrie 1989 când, bine folosită nemulțumirea populară, Ceaușescu a fost înlăturat de la conducere și executat. Au urmat ani și decenii de regres accelerat al economiei și societății românești. Întreaga industrie, în loc de retehnologizare și aducere la standarde competitive, a fost efectiv rasă din temelii. Totul cu complicitatea noilor lideri post comuniști. Resursele minerale au fost cedate în mare măsură concernelor internaționale, cu redevențe ridicole, dar cu conturi în creșteri exponențiale ale semnatarilor de contracte români. Au avut loc mișcări de stradă ale cetățenilor ce doreau o lume nouă, înăbușite în sânge de urmașii bolșevicilor. Fraude bancare de proporții, amintita punere pe butuci a industriei și agriculturii, jaf generalizat. Opoziția partidelor istorice a fost înăbușită din fașă. Și din cauza numeroaselor dovezi conform cărora mulți din liderii săi au fost niște nemernici informatori ai securității. Unul din ei fiind chiar celebrat, la peste 30 de ani după 1989, în aula Academiei Române, cu ocazia împlinirii a o sută de ani.

Clasa politică, aidoma celei constituite de comuniști la preluarea puterii în 1945, când putorile și rău famații cătunelor au fost făcuți la apelul bocancilor iluștri conducători. Jaful început de comuniști pe spatele populației a continuat cu și mai mult spor în deceniile de după 1989. Un fir roșu peste timp ce a umplut de furie și frustrare populația. Educația, justiția și sănătatea distruse din prostie și din pofta de nestăvilit de înavuțire a noilor ciocli politici. Nu e de mirare că populația a ales să emigreze masiv, fiind pomenită în statistici alături de cetățenii altor țări refugiați din calea războiului. Încrederea populației în partidele politice tinde spre zero. Toată țara simte nevoia unei resetări majore. Timpul va arăta dacă ea se va produce.

• Tweet
• Pin It