Pătru Daea, acest Petre Ispirescu al vremurilor noastre

Nea Pătru Daea de la Agricultură are două mari calități: vorbește mult și este peste tot. Nu doar la televizor, când îl mai prinde somnul în direct, ci mai ales pe tarlalele patriei. După modelul lu’ Cuza, se trezește cu noaptea în cap, își sună șoferul și îi dă bice: ba la un târg în Moldova, ba pe câmp să inspecteze nu știu ce sistem de irigații dărâmat. Omul își face de lucru toată ziua. Anul trecut, în vară, a fost și la noi în județ. N-a stat mult, cât să-și facă o poză cu cei care se nimeriseră pe acolo, i-a întrebat una, alta, apoi a plecat, nu înainte să rostească niște cuvinte de îmbărbătare pentru fermierii cărășeni: „Am încredere că agricultura este pe mâini bune.”

Și cum era de așteptat, odată cu primăvara asta timpurie, bătrânul lup de mare a purces iarăși la drum, cu cântec și voie bună, țopăind într-un picior, precum copiii de grădiniță: Înfloresc grădinile// Ceru-i ca oglinda// Prin livezi albinele// Și-au pornit colinda… Cântă ciocârliile// Imn de veselie// Fluturii cu miile// Zboară pe câmpie. Doamne, cum să nu întinerești când îl vezi atât de… nici nu am cuvinte să spun cum e. Pas sprinten, vorbe de duh, discurs aspru împotriva ălor care vor să introducă în meniul restaurantelor greieri, viermi de făină și lăcuste călătoare. E o plăcere să-l vezi pe ale coclauri, plin de scaieți, dând din mâini (tic moștenit de la tovarășu’) și scoțând din dânsul cele mai frumoase și neprețuite paragrafe și capitole din Programul de guvernare al PSD. Și cum să nu-l iubești pe taica Pătru care spre seară se oprește la o târlă adevărată, mulgând mieluța țurcană, mestecând în mămăliga noastră românească și contemplând precum învățații din filmul ăla cu dacii și romanii, în care Traian îl caftește pe Decebal: „priviț-o, oameni buni, și bucurați-vă căci oaia e o statuie vie. Ea ne dă lapte, brânză, lână și alte produse secundare.”. Iar la sfârșitul unei zile ca asta, din tinda case bătrânești să-l auzi cum trage concluzia: „Primăvara-i mama noastră, ies urzâcile pe coastă.”.

E pe dracu mama noastră, nea Petre! O fi fost pe vremea când ai fost tălică dănac, de pășteai vacile pe izlaz și te trimiteau ăi bătrâni cu caprele și oile în pădurea cu salcâmi. Acu’, cu toate programele de guvernare ale PSD, urzica se vinde 40-50 de lei kilu’, dragaveiul și leurda fac cât un kil de carne de porc, cașul se învârte și el pe la 40 de lei, laptele e 7-8 lei litrul la raft, roșiile, ardeii și celelalte trufandale sunt la fel de scumpe ca alea de la Paris și Bruxelles, iar după cum se zvonește, mielul, vinul, ouăle și pasca de Paște se vor apropia de 1.000 de euro. Și dumneata, nea Petre, o dai înainte cu ce spuneai în târg, ca să te făloșești: „Prețurile s-au liniștit, o parte au scăzut.”. Așa zici tălică, că au scăzut? De unde le scoți, bă frate? Nici măcar la lumânări n-au scăzut, că și popii se șmecheriră în ultimii ani, și atunci cum vrei să scadă la urzică și dragavei? Cum?
Din pragul aceleiași case bătrânești, o voce de femeie deranjează liniștea serii: „hai, Petrică, hai în casă și termină cu prostiile tale. Spală-te pe dinți și treci la culcare.”.

• Tweet
• Pin It