De-a lungul anilor, politicienii din toată lumea au recurs la diverse metode pentru a-și mobiliza electoratul. Discursurile înflăcărate, aparițiile în emisiuni de divertisment sau strânsul mâinii vreunui actor sau cântăreț faimos sunt cel mai des întâlnite exemple. Există un lucru care transcende politicul, dar care totuși a fost confiscat de către oportuniști: patriotismul. La fel a fost și ieri, când reșițenii care au trecut prin zona Nera au fost penetrați de acordurile unui imn de partid cu accent pe românitate.
Filmul Varlkyrie are o scenă pe la început în care eroul de război Claus von Stauffenberg se adăpostește în beci împreună cu familia. Avioanele Aliate aruncă bombe peste oraș. Impactul face megafonul să pornească și Walkiria răsună în casa colonelului. Într-un avânt de patriotism, von Stauffenberg se hotărăște să înceapă complotul împotriva lui Adolf Hitler și încearcă să își salveze țara de la iminenta distrugere. Scena asta mi-a venit ieri în minte când acorduri tradiționale și o voce puternică se auzeau din sediul unui partid din Reșița. Versurile microbistice fac de rușine chiar și poeziile patriotice ale lui George Coșbuc: „Din moși strămoși luptat-am liberi noi să trăim/ Alături de familie pământul să-l iubim/ Sub crucea noastră sfântă luptat-am neîncetat/ Pentru credința noastră și-un stat neîngenunchiat”. Putem să punem întrebarea clasică de la testele de limbă română din generală. Ce vrea să spună autorul prin aceste versuri? Păi ce altceva decât că iubim libertatea mai mult decât americanii, luptăm mai ceva ca spartanii, suntem mai credincioși ca Papa și iubim pământul mai ceva ca Ion al Glanetașului? Imnul acestui partid mi-a amintit de identitatea românească, de calitatea de eroi neîngenunchiați, de „băieți care a jucat bine, dar i-a bătut scârbile alea”. Probabil că modul în care străinii vorbesc despre calitățile românilor, despre hărnicie, umor, bun-simț și celelalte lucruri care ne unesc cu oamenii din afara granițelor nu sunt atât de relevante pentru cantautor. Propaganda naționalistă nu ne va pune niciodată oglinda realității în față pentru a ne putea scoate în evidență punctele forte și a ne corecta defectele. Și până la urmă, cu toții ne trezim pentru a merge la muncă, nu la cruciadă. Luptatul sub cruce nu este o activitate atât de relevantă într-un CV, cum ar fi, de exemplu, orele de voluntariat dedicate celor aflați în nevoie, educarea celor vulnerabili și dezvoltarea unor proiecte destinate rezolvării unei probleme din comunitate. Totuși, de ce asocierea cu filmul artistic? Pur și simplu prin gestul membrilor formațiunii politice de a difuza melodia într-o vreme în care protestele, criticile la adresa conducerii, polarizarea societății și miștourile despre freza lui Cîțu sunt la ordinea zilei.
Dacă von Stauffenberg era român… ar fi plantat o boxă bluetooth în servietă și ar fi pornit-o în ședințele de Guvern.