„Paștele 2020 îl vom ține minte! Anul acesta și morții au trebuit să respecte starea de urgență”

Prelungirea stării de urgență pe teritoriul României pentru încă o lună, datorită situației COVID-19, a făcut ca sărbătorile pascale din acest an să își piardă din farmecul de altădată. Deși s-au făcut eforturi pentru ca pâinea binecuvântată și Lumina Sfântă să ajungă la credincioși, astăzi oamenii vor trebui să îi pomenească pe cei care au trecut la cele veșnice acasă, nu la cimitir, cum e obiceiul, semn că „și morții au trebuit să respecte starea de urgență”.

În orașul de la malul Dunării, oamenii au înțeles că trebuie să respecte măsurile impuse de autorități și să nu iasă la cimitir pentru a-i pomeni pe cei trecuți în neființă, mai ales că sancțiunile sunt destul de aspre. Cu toate acestea, localnicii au o mare durere în suflet. O dată pentru că nu au reușit să igienizeze locul în care se odihnesc cei care nu mai sunt astăzi lângă ei, iar, în al doilea rând, pentru că nu pot aprinde o lumânare și nu pot duce la îndeplinire obiceiurile din această perioadă așa cum ar trebui.

„Paștele 2020 îl vom ține minte! Anul acesta și morții au trebui să respecte starea de urgență. E trist că, pe mormântul celor dragi, bălăriile sunt mai mari de un metru. E mai mare rușinea. Parcă am fi murit și noi, cei care ar trebui să ne îngrijim de mormântul lor, dar ce putem face? Chiar și așa, tot ceea ce se întâmplă cu această pandemie ar trebui să ne fie lecție: să nu mai fim atât de lacomi, să ne aducem aminte de bătrânii noștri, să reluăm legătura cu Dumnezeu. E un duș rece menit să trezească omenirea că prea am luat-o razna. Ne gândim numai la cum să facem averi, dar, uite, tot în patru scânduri ajungem. Nu luăm nimic și nici să ne aprindă o lumânare nu mai are cine pentru că nu poate. Azi trebuia să fim la cimitir, dar nu se poate. Asta e. Vom da de pomană acasă, vom aprinde o lumânare și ne vom ruga pentru sufletele lor. Eu sunt bătrână, mamă, am soțul mort, părinții, dar câtă durere e în sufletul celor care de vârsta mea și-au îngropat copiii și nu le pot aprinde o lumânare? E greu…”, oftează, cu durere, o văduvă de 83 de ani.

În timp ce credincioșii simt o mare apăsare în suflet referitor la faptul că nu pot duce la-ndeplinire obiceiul de pomenire al celor morți așa cum se cuvine, Gheorghiță Băloi, preot în cadrul Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” Moldova Nouă îi îndeamnă pe oameni să respecte măsurile impuse de autorități, pomenirea celor trecuți în neființă putându-se face și de acasă, întrucât „cu siguranță, ei primesc sau aud rugăciunile noastre”:

„Împreună traversăm o perioadă de criză, atât spirituală, cât și de sănătate. Prin urmare, trebuie să înțelegem cu toții că pe cei care au plecat din lumea aceasta nu îi dăm uitării. Chiar dacă nu putem ieși la cimitir, chiar dacă nu putem să-i pomenim așa cum spun cărțile, asta nu înseamnă că nu ne putem ruga pentru ei acasă, asta nu înseamnă că nu putem să ne aducem aminte de ei, asta nu înseamnă că trebuie să-i uităm. Ei, cu siguranță, primesc sau aud rugăciunile noastre pentru că noi știm că Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, iar noi, biserica, spunem că omul nu moare. Omul este dihotomic format din trup și suflet. Prin urmare, trupul este în pământ, iar sufletul este la Dumnezeu. Ei, de acolo, de la Dumnezeu, primesc rugăciunea noastră și se bucură că ne aducem aminte de ei. Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem. Trebuie să respectăm ordonanțele militare. Sunt sigur că ei înțeleg. Și Hristos a spus: să dăm Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, iar lui Dumnezeu, cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Dacă ordonanțele militare spun să nu ieșim la cimitir, să nu împlinim acest obicei frumos, asta nu înseamnă că nu putem să ne aducem aminte de ei în casele noastre, asta nu înseamnă că nu putem să ne rugăm mai mult pentru ei, că nu putem să aprindem o lumină pentru ei în casa noastră”.

Dacă tot ceea ce se-ntâmplă în zilele noastre reprezintă o lecție pentru întreaga omenire, slujitorul bisericii a subliniat: „Pot să spun că perioada postului a coincis cu debutul pandemiei, iar așa cum spunea și Preasfințitul, în pastorala sa: duminica a treia din post este chiar Duminica Crucii și trebuie să înțelegem că viața noastră este o cruce pe care trebuie să ne-o asumăm. Chiar dacă am primit această lecție, această cruce grea, trebuie să o ducem. Dacă Hristos și-a cărat crucea lui până la Golgota și noi ne putem duce această cruce: a bolii, a izolării și, într-adevăr, trebuie să reprezinte pentru noi o lecție importantă: să apreciem mai mult darurile pe care le-am avut de la Dumnezeu și nu am știut să ne bucurăm de ele. Nu am știut să ne bucurăm de un ieșit afară, nu am știut să ne bucurăm de un mers la biserică, de o masă împreună cu cei dragi. Acum le ducem lipsa. 100%, omul a învățat ceva din toată crucea asta pe care trebuie să o ducem”.

Mai poate fi luat în calcul ieșitul la cimitir de Rusalii?

Referitor la posibilitatea de a duce la-ndeplinire acest obicei, ieșitul la cimitir, în prima sau a doua zi a Rusaliilor, părintele Băloi nu le poate oferi un răspuns concret credincioșilor pentru că „ce e azi, nu e mâine”, însă consideră că cei care au putere de decizie ar putea lua în calcul acest aspect deoarece „la cimitir, nu poate să fie o aglomerare de oameni într-un spațiu închis pentru că cimitirul este în aer liber și, cu siguranță, oamenii ar fi conștienți, ar veni echipați și ar aprecia mai mult” acest gest:
„Noi știm că starea de urgență este până în 14 mai. Nu avem de unde să știm ce se va întâmpla. Nu vedeți că ce e azi, nu este mâine. Frumos ar fi ca cei care au putere de decizie să înlesnească și se dea voie pentru că, oricum, oamenii sunt responsabili. Totuși, la cimitir, nu poate să fie o aglomerare de oameni într-un spațiu închis pentru că cimitirul este în aer liber. Cu siguranță că oamenii ar veni echipați cu mănuși, măști, ar sta fiecare la mormântul părinților lor, la mormântul copiilor lor. Fiecare cu cel pe care îl are acolo și nu ar fi un balamuc. Chiar cred că oamenii ar fi mult mai conștienți sau ar aprecia mai mult și s-ar bucura. Dar, repet, nu avem de unde să știm ce se va întâmpla. Nu știm dacă vor permite acest lucru, dar repet, noi suntem supuși legilor omenești”.